Argument
O mamaie isteaţă, ca
toate celelalte, că doar de asta sunt
mămăi pe lume, m-a pus la zid , cu somaţia de a mă ţine de cuvânt (ceea ce la
mine nu prea se vede!).
Concret, promisesem
să mă amestec în treburile clasei zero, încercând câteva clarificări necesare
părinţilor în oarece impas. N-am uitat, din contra, mă pot lăuda cu numeroase documentări în temă,
mai ales privitoare la structura personalităţii ştrengarilor de şase ani (
fizică, intelectuală, psihologică, afectivă ) şi la oportunitatea abordării lor
şcolare.
Nu-i nici simplu,
nici uşor. Norocul nostru e, că peste tot în Europa care contează ca model, s-au
făcut eforturi serioase de clarificare a vârstei optime de începere a şcolarizării
şi s-a pus în operă „chemarea sub arme”,
în bănci, a contingentelor de cinci sau şase ani. Şi s-a constatat succesul demersului.
Numai la noi, cu un
defazaj de un deceniu. Dar merge şi aşa, decât niciodată.
Din tot efortul meu
optimist în documentare s-a ales praful pentru că cererea mămăii a fost
imperativă : la concret, fără teorie, că ne omoara urgenta opţiunii.
Am acceptat opinia,
nu înainte de a sublinia că psihoza clasei zero are şi un caracter strict
politic. Au propus reforma alţii decât ai noştri, deci, n-are nimic bun în ea!
Această îndoială a
fost picurată cu schepsis pe neliniştea părinţilor. S-a alcătuit , repede corul
calomniei: politicieni, în frunte cu
mămoasa ministreasă conservatoare(în sens negativ!), puţin pregătită în
domeniu, conciliatoare cu defectele şcolii ( vezi bac, înv. particular,diplome,
plagiat general etc). Noroc cu actualul ministru, mai priceput în materie ,
bine şcolit şi diplomat în tranşarea amestecului premierului. Sau alăturat corului multe cadre
didactice ( ameninţate de schimparea didacticii
- iar să mă apuc de învaţat? că ies la pensie!), administratia: spatii,
mobilier, material nou didactic= cheltuieli! Şi nu în ultimul rând , părinţii,
cu vreo 3 motive: 1) să nu le furăm
odoarelor un an din fericita lor copilărie; 2) la grădiniţa, copiii aveau masa,
odihna, supravegherea asigurate, până în seară;3) cum să-şi asigure
accesul într-o şcoală de elită, la o învăţătoare celebră. Probleme cu timp de rezolvare
îndelung.
Soluţia – amânarea!
Aşa stând lucrurile, am ales şi eu o cale
uşoară: să mă vâr, pe rând, în pielea părinţilor cu copii pentru clasa zero, apoi
, în cea a copiilor împinşi spre şcoală şi să spun ce aş face eu.
Pentru ceilalţi-
Dumnezeu cu mila!
Ps Amân puţin soluţiile alese de/ pentru mine
că să pot fugi în vreo ţară fără şcoală.