Ştiu părinţii de ce aleg şcoala sau grădiniţa?

Abordez o problemă care tulbură, în ultimul timp, învăţământul  primar românesc şi pe părinţi- clasa pregătitoare, numită impropriu şi nefericit,  clasa zero. De ce „zero”? După cunoştinţele si deprinderile acumulate? Eu cred că trebuie clasificată  prin UNU plus câteva zerouri, după măsurarea câştigurilor dobândite de copil,  în evoluţia şcolară ulterioară. Necesitatea extinderii învătământului obligatoriu,  în România, prin coborârea vârstei  la şase ani proiecteză o abordare modernă, necesară la  formarea noilor generaţii.  Model  nou să stea pe două coordonate bine fundamentate: nevoia de altă raportare a individului la răspunderi de integrare social-profesională şi cunoaşterea mai bună a particularităţilor psihologice ale copilului de cinci-şase ani. Se impune un nou model după construcţia istorică a lui Spiru Haret.

 În luarea unei decizii atât de importante, au venit în sprijin, atât experienţa specialiştilor români,  cât şi practica ţărilor europene,  avansate în domeniu.(Aproape 70% din  copiii ţărilor UE încep şcoală de la 5 şi şase ani!)

 Încă din anii 70 s-au elaborat şi la noi studii, metodologii de lucru,  experimente, nu de neglijat. Chiar şi după ’89 au fost tentative Unele, prin ’99, când se propune, în dezbateri parlamentare, o  variantă  de clasă  pregatitoare, în şcoală, cu copii de şase ani. Ba, chiar, în 2002, ministreasa de atunci îşi mandatează consilierul să declare:”Ministrul a luat decizia de înfiinţare a clasei pregătitoare, obligatorii, de la şase ani.” Acum , doamna Andronescu fuge ca dracul de tămâie de cele spuse şi consemnate de mai multe ori în procesele verbale ale Comisiei de învăţământ. De ce?  Ca să zdruncine  soluţia cuprinzătoare despre clasa zero , a unui adversar al său şi, mai ales să-şi bucure şeful,  care are altă părere.

 E o probă negativă de amestec agresiv al politicului într-o problemă vitală pentru viitorul unei generaţii noi. Actualul ei succesor, ministrul R. Pricopie, convins de rezolvarea conflictului prin recunoaşterea apartenenţei clasei zero la învaţământul primar,  trece printre Scyla şi Caribda, cu viclenia lui Ulise: „ Optez pentru o soluţie echilibrată, în care nu se va întoarce căruţa în mijlocul drumului; se va merge ÎNAINTE, dar se va încerca acomodarea diferitelor puncte de vedere în condiţiile în care VA EXISTA O UNITATE a   CURRICUMULUI  şi CADRU CALIFICAT PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR la clasa zero” (s.n.).

Dincolo  de păcătosul refuz politic, s-au evidenţiat şi greutăţi logistice, de infrastructură, de personal calificat din grădiniţe.

Înteresante , însă, mi se par unele atitudini ale părinţilor  şi ale sindicatelor.

Premierul, abil, a cedat arbitrarea soluţiei , părinţilor: unde vor ei , acolo îşi vor înscrie copiii; fie la scoală, fie la grădiniţă. S-a bătut în cuie această opinie.

De aceea , mă voi limita,  în alt episod, să lămuresc ce cred  părintii că se  câştigă şi ce  ar pierde în  luarea deciziei : la şcoală sau la grădiniţă.

Precizez că nu voi putea fi absolut obiectiv.

ATENTIE! Postul urmator va dezvolta tema: CE AS ALEGE EU DINTRE SCOALA SI GRADINITA! Daca aveti nelamuriri, semnalati. Va pot raspunde chiar la telefon, daca indicati nr. Nu va faceti iluzii la savantlacuri in opinii.Fac ce eu ce stiu si pot!