Îşi lasă neprăşit hectarul de blog, deja potopit de buruieni şi s-a pus pe băgăjit, pe trenuit, către nicăria.
Chiar o cunoaşteţi: mi-a scos sufletul la corvoadă zilnică: ba să râşnesc la cafeaua dintr-un concurs, punându-i la teşcherea mii de puncte, ba sunându-vă pe voi, la votul de la România cea curată; unde a luat respectabilul loc doi, în concursul cu un singur concurent. Când uitam, mă trezeam luat de urechi cu vorbe luminoase: " Votează, că doar nu-ţi pică mâna; garantez eu!"
Dar o iert şi-mi imagez ( am o imaginatie bolnavă rău), că o aleargă visuri năbădăioase. Or fi speriat-o feromonii miorlăiţi de mâţele de pe coperişurile primăverii? sau Eva i-o fi opintit lui Adam mărul în gâtlej ? Cine mai ştie?!
Mi-a tăiat şi cheful, în fală, că-i ultima ei zi de muncă la Iaşi.
Mâine, inghesuie, în şipul amintirilor, amurgul de pe Bahlui , să-i fie pământ de Anteu, în saltul către Ţara Făgăduinţei.
Mă şi bucur pentru ea. Cu răutate, ca în tot ce fac; o să afle adevărul ticălosului de franţuz:
Partir, c'est mourir un peu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu