Am decis: îmi schimb sângele!

Grea a mai fost ziua de azi! Nici să răsuflu n- am ajuns; dar s-o iau de la un capăt, pe puncte:
1. -Mare zarvă mare la televizor; se va bate în drapele Băsescu, cu Victor Orban, la Bruxelles!  Când -colo, pezevenchii   nu-şi încap de atâtea  bancuri; râzând,  pun de-o mămăligă cu gulaş, cu ţuica-palinkă şi numără steagurile: trei la primărie, patru la prefectură, trei la şcoala bozgorească, alte trei la cea a iobagilor români... deajuns! Şi îşi scutură burta, veseli.
2.- Estimp, la Moldova se spală bricege, în samahoancă de sfeclă:
Hai cuţit, cuţit, cuţit,
Di trii ori te-am ascutit!
Şi  se taie  zdrenţe dintr-o cârpa albastră cu  dunguliţă aurie.
3.- Capitaliştii (din capitalie,  ) îşi admiră miticii cum dau iama la bugetul cetluit cu coajă de mămăligă de prin podul ţăranilor, şi cu fumăritul maşinilor la mâna a doua...
4.- La HarCov ţipă în draci ceardaşul şi bătuta, dans românesc, ce credeaţi, şovinilor?!
 5.- La Consiliu, o ruletă scuipă României,  în scârbă, vreo 40 de miliarde de euroi, pentru pomenirea, în veci, a milostivei UE.
 Preşedintele nostru hulit, adună în traistă creiţarii, cu râvnă şi vigilenţă ,să nu-i sufle vecinii vreo carboavă, colea de-o ţuică.
Doamne, grea a mai fost ziua de astăzi!
Când dau să sting teveul, îmi cad ochii pe "burtieră";  corect- crawl!:  ROMÂNIA VA IMPORTA SÂNGE DIN UE!
Neuronii  mi s-au zmuls din lantul axonilor şi  s-au rostogalit într-o ploaie de sclipici. S-a zis cu colorata noastră zestre genetică. Începe schimbarea sângelui, adică integrarea, pe bune, în fericita Europă modernă şi unită!
Mândria mea era tocmai sângele negru de atâta roşu, care şi-a pritocit în el hemoglobina daco-romanilor, dar şi  a celor 465 de seminţii migratoare care îşi împrăştiau , din goana cailor de pustă,  spermatozoizii prin fâneţele noastre, de era numai o orăcăială de copii prin flori.
 De-o viaţă tot aşez genele pe căprării,  să ştiu şi eu  de ce neam sunt şi mereu le încurc. Şi mă bucur de asta.
 Acum , la bătrâneţe,  o să primesc,  în vene, o vadră de roşu vârtos din Bordeaux, din Porto, din Tokai. Toate drese cu o ulcea de căpşunică, din cea culeasă de  sub streaşina casei părinteşti, pentru aninoase. Şi -mi vor implanta şi un fel de  cip, care la graniţă o să ţiuie: " Nu stii cine sunt EU?! Sunt cetătean european!"
Apoi, voi primi rangul de Primă- Sulă în Coasta Rossiei, la marginea Marii Europe!