Iar râd de... viitorul țării!

Azi, o întorc ca la Ploiești!
Chiar, ploieștencelor, lămuriți moldovenii cum îi cu „întorsul” ăsta. Știu că sunteți în derută și puneți de-o „republică”, de când bâzâiți fără șefime.
Dar mai întâi și-ntâi puneți -le de-o statuie.
 Mai bine,  de un grup ecvestru:  Primarele pe iapa Rocinanta și Presedintele - pe măgarul  servitorului. Bronzul îl donează Ghiță ( pupă-l în bot și papă-l  tot!) Model: „ Don Quijote”.

Am zis c-o întorc, ca la...  Adică am sclipuit câteva perle din tezele candidaților la bac, din aug.2014. 
Scopul meu pervers este să se dovedescă devărul că numărul și valoarea poantelor e o constantă etnică, un fel de pi  al circonferinței căpățânii românești; un datum imuabil!
Deci nu mai căutați vină și vinovați; păcatul ni se trage de la ursitoare, care nu studiaseră decât primele două versuri din  „Miorița” („Pe-un picior de plai ,/ Pe-o gură de rai... ” Atât!) 

 Și vreți ca loazele noastre dragi să învețe mai mult?!


  (Despre viziunea lui Bacovia asupra lumii, în poezia „ Plumb”)

* „ Domnul Bacovia a scris în total 8 (opt!) versuri, în timp ce aștepta ceva, lângă un mort.”

 * „Autorul a ajuns să fie obsedat de plumb, după ce dragostea lui s-a întors cu spatele la el și a adormit în cimitir”.

* ”Domnul Bacovia spune în poezie că tot din jurul lui era din plumb, chiar și mortul.”

* „ Bacovia și-a ales plumbul, pentru că toată lumea purta aur și argint și el a vrut să fie mai special!”

* „ Pentru că e de prost gust să pui la cimitir coronițe de plastic, poetul a pus coroane de plumb. Sunt mai grele, dar de efect pentru cititori.”

(Explicație pentru expresia „a fi mâna dreaptă a cuiva”)

* „ Îl socotea mâna lui dreaptă, adică vrea să zică că avea o mână stângă și două două mâini drepte.”

* „ Dacă îl crede amâna lui dreaptă, posibil că avusese un accident și era handicapat.”

* „Câmpul semantic al artei e așa de imens, că nu pot să aleg ce să scriu!”

* „ Motivele literare ale scriitorului sunt ca să-și amintească el niște peripeții, pentru că pe atunci, nu puteai să filmezi și să faci poze și al doilea să ne povestească și nouă.”

Închei demonstrația normalului la aceste examene cu afirmații de bun simț  ale românului pur, scrise cu optimism mioritic pe prima filă a tezei, sau pe ultima pagină, în cazul al doilea:

* 1. „ Nu mai scriu nimic! mă duc dincolo, în străinătate. Nu am ce să mai fac aici, în țară! 
  ( Eu l-aș fi încurajat să învețe și „Cățeluș cu părul creț” și să ia bacul!)
* 2.  „ Dacă nu dați subiecte mai simple, să le facă și copiii normali, eu nu mai vin la examen!
( Cerere absolut normală, hotărâtă!)