Mi(t/r)uitul salvează Senatul

Promisesem, solemn, că voi continua postul anterior; cu rușine, recunosc inutilitatea făgăduinței din oarece motive, socotite întrucâtva obiective.

Îmi pică la interes căinarea cronicarului: „Că nu-s vremurile sub om, ci bietul om sub vremi!”

Aferim!

Am urmărit, sub catharsis, judecarea  în parlament a ministrului Șova, un fel de Don Quijote, pus diriguitor peste potecile României. Eram fanul lui încă din clipa în care a făgăduit drumeților că-și va face o colibă ( un cort, a zis el, școlit!) la Comarnic, în care va locui până e gata autostrada spre Brașov!

În fond, reiterase la dimensiuni mai modeste, încăpățânarea șefului Ponta că iese din politică, dacă, până prin 2018, nu e terminată aceeași capodoperă.

Ce m-a fermecat la dramatica sedință a Senatului?

Punerea în scenă a spectacolului. Genială!

Disdedimineață, Șova a convocat Grupul parlamentar  de rugăciune  la aghioase( în greaca veche-cântare , rugăciune). S-a pus bine cu Cel de Sus: „ Doamne, ajută-l pe hoțul, falsificatorul Șova…

Al doilea pas: a trecut pe la absolut toți colegii prezenți și , cu efect empatic, le-a strâns mâna, privindu-i drept în ochi!

Toți psihologii au comentat valoarea hotărâtoare a gestului: cică, le-a transmis, molecular,  teama că le vine și lor rândul.

 Cine mai știe!?

A urmat teribila scenă de captatio benevolentiae  a tuturor rumânilor drept- credincioși, care stăteau cu inima-n loc, gata de răzmeriță spre eliberarea năpăstuitului.

O mare preoteasă, din cele trecute prin ciurul și dârmonul multor partide, preia măreția vestalelor și cu  pomezi aduse de la Rusalim, l-a uns ba cu alifii izbăvitoare, cu apă neîncepută, cu temuta iarbă a fiarelor, pentru deschiderea lacătelor de la cătușe.

Aici aș deschide o paranteză. Parcă Iisus ar fi răsturnat niște tarabe în templu și ar fi ocărât pe cei asemenea junelui nostru, pentru păcatele înșelăciunii!!

Preoteasa Jupa, scuipând foc și pară, și-a scăpat gura la trap când o jurnalistă i-a tăiat elanul miruitului, întrebând dacă votul a fost constituțional.

Convinsă că mirul păzește bostănăria, a țipat mai dihai decât o eroină din Sofocle:

-          Mai lăsați-mă cu Constituția!  CE-O FI AIA CONSTITUȚIA?!

Chiar, oameni buni, ce-o fi AIA- Constituție?!