Călărețul fără cap

Avem un senat pe drept numit „camera superioară” a vicleniei ancestrale dâmbovițene!

Altcumva, nu-mi pot imagina regia subtilă a  spectacolului shakespeaerean în care se ia--se dă calul, pentru mai puțin de un regat,  se toarnă cucută în vorbe și hamletul se  înfige purificat în  scăfârlia lui Yorick din mâini, perorând: a fi sau nu a fi…pușcăria?!

Și n-a  fost!

Răsuflu , ușurat, în culisele hoției neaoșe și mă juruiesc să găsesc omul cu har, care să-i cioplească statuia  „ Șova  de-a călare!” Dar cu capul ținut la subsuară.  Al lui, nu al calului!
Cam suprarealist-horror, dar necesar.

Am găsit ieri și omul: meșter mare din Cacica ; el  a dat viață cioplită bolovanilor de sare din grandioasa și încremenita   ocnă bucovineană.

Trecem la sare , pentru că la cărbune are prins rând „luceafărul huilei”; unde mai pui că ȘOVA  rămâne la locul său viitor de muncă- ocna!

 Costă mult, dar face: penzia mea pe jumătate de veac.

 Am răbdare s-o iau, s-o dau, întru veșnicirea acestui mândru lotru de Dâmbovița

Hoți voinici, cu frunte lată!

I

Documentându-mă asupra simbolisticii poziției picioarelor cabalinei  de pe soclu, am intrat în impas.

 Sunt reguli de fier în această privință:

1.      –când calul are ambele picioare în aer, înseamnă că eroul a murit în luptă;

2.      –când are numai un picior din față ridicat în aer,  eroul a murit din cauză de rană în luptă; 

3.      –când bidiviul are tuspatru picioarele înfipte zdravăn în soclu, personajul a murit de moarte „ bună”!

4.      --cu picioarele din spate ridicate—nu mai este cal, ci –câine și e musai un copac!

Dar eroul meu e în viață; și ce viață! Cum sprijin calul?!

O mare blogăriță ilfoveană, unsă cu alifii subtile, m-a învățat maternelă : CU TOATE COPITELE ÎN AER!

- Și în ce se mai sprijină calul pe soclu?

- În…! se hlizește ea ca la Ion cel Prost și-mi deapănă un banc cu Bulă, la ora de gimnastică.

 Dacă nu-l  știți, faceți un semn!

Ps. Am dat un titlu atractv- comercial postării, amintindu-mi de povestirea lui Washington Irving care mi-a inspăimântat multe nopți din copilăria altui veac. Mai târziu, filmul cu același nume chiar m-a amuzat!