Nu fac un dicționar de termeni comerciali. Nici cine știe ce eseuri despre comersanții ambulanți din trecut.
Deși,guralivi precum papagalii, șoltici și amețitor de șireți cu cei slabi de înger,dădeau culoarea bucuriei pe ulițele satelor, adunând în juru-le copiii curioși, cu gura plină de salivă după halviță, acadele, căiuți colorați din turtă dulce. Cu un leu din cei cu bortă în mijloc, deveneai maimarele hoardei de puradei, care cădeau și în genunchi numai să le scapi și lor o fărâmă din bunătăți.
Veneau la rând fetele de joc .
Scăpau gologanii pe sulemeneli de obraz, de buze și sprâncene; mărgele și hurmuz, oglinjoare, tinichele de prins cocul, șuvițele rebele și câte un dram de odicolon, de picurat pe pielea de pe
gât și ,mai ales între țâte, pentru înnebunit flăcăii.
Gospodinele cercetau după ace, cipie de ațe colorate, tămâie. Bărbații -brice,lacăte...
Toți, la rând,„ cum li-s anii, cum li-i rangul...”
Scenariștii, actorii și regizorii spectacolului care fericea cătunul, erau COROPCARUL și TELALUL
Deși,guralivi precum papagalii, șoltici și amețitor de șireți cu cei slabi de înger,dădeau culoarea bucuriei pe ulițele satelor, adunând în juru-le copiii curioși, cu gura plină de salivă după halviță, acadele, căiuți colorați din turtă dulce. Cu un leu din cei cu bortă în mijloc, deveneai maimarele hoardei de puradei, care cădeau și în genunchi numai să le scapi și lor o fărâmă din bunătăți.
Veneau la rând fetele de joc .
Scăpau gologanii pe sulemeneli de obraz, de buze și sprâncene; mărgele și hurmuz, oglinjoare, tinichele de prins cocul, șuvițele rebele și câte un dram de odicolon, de picurat pe pielea de pe
gât și ,mai ales între țâte, pentru înnebunit flăcăii.
Gospodinele cercetau după ace, cipie de ațe colorate, tămâie. Bărbații -brice,lacăte...
Toți, la rând,„ cum li-s anii, cum li-i rangul...”
Scenariștii, actorii și regizorii spectacolului care fericea cătunul, erau COROPCARUL și TELALUL
Lumea vechilor negustori dintre care, mai drag mi-i coropcarul, evocat mai sus, e așa de colorată, încât e gelos și curcubeul pe culorile ei fascinante. Dacă înșir numele uzitate prin târgurile noastre, nu surprind decât o palidă mostră de inventivitate a limbii române, în materie: samsarlâcari (samsari), tolbași, boccengii, marchitani, mărunțișari, marfagii, cutieri.
Și câte alte sute or mai fi , dar nu-mi ajung la îndemână!
Și-l uitasem tocmai pe acela uns cu toate irurile meseriei TELALUL!
Vindea orice și pe oricine: „ și pe mă-sa și pe tac'su!”, cum îl înjura bunicul meu.
Incepea cu haine vechi, zdrențe; apoi avansa, lacom, la țoale noi, de sărbătoare, de petrecere, de ieșit în lume.
Ajungând expert, era angajat de negustori să le laude marfa prin iarmaroace, crescându-le, uluitor, deverul!
Pe seama telalului, am găsit o o apreciere transferată în lumea politicienilor de altădată:
„Partidele arată tuturor toate zdrențele politice, cum telalul își vinde zdrențele păduchioase,
calicimii!”
( Ce noroc că azi nu-i tot așa!)
Îmi aleg ca teză pentru înscrierea la Superconcursul de toamnă- 2015- organizat de
SUPERBLOG, un proverb despre telali:
„TELALUL strigă lauda și NEGUSTORUL vinde marfa lăudată!
Asta mi-i misia de-a lungul lunii octombrie!