duminică, 27 septembrie 2015

În rolul telalului modern


Nu fac un dicționar de termeni comerciali. Nici cine știe ce eseuri despre comersanții ambulanți din trecut.
Deși,guralivi precum papagalii, șoltici și amețitor de șireți cu cei slabi de înger,dădeau culoarea bucuriei pe ulițele satelor, adunând în juru-le copiii curioși, cu gura plină de salivă după halviță, acadele, căiuți colorați din turtă dulce. Cu un leu din cei cu bortă în mijloc, deveneai maimarele hoardei de puradei, care cădeau și în genunchi numai să le scapi și lor o fărâmă din bunătăți.
Veneau la rând fetele de joc .
Scăpau gologanii pe sulemeneli de obraz, de buze și sprâncene; mărgele și hurmuz, oglinjoare, tinichele de prins cocul, șuvițele rebele și câte un dram de odicolon, de picurat pe pielea de pe
gât și ,mai ales între țâte, pentru înnebunit flăcăii.
Gospodinele cercetau după ace, cipie de ațe colorate, tămâie. Bărbații -brice,lacăte...
Toți, la rând,„ cum li-s anii, cum li-i rangul...”
Scenariștii, actorii și regizorii spectacolului care fericea cătunul, erau COROPCARUL și TELALUL

Lumea vechilor negustori dintre care, mai drag mi-i  coropcarul, evocat mai sus, e așa de colorată, încât e gelos și curcubeul pe culorile ei fascinante. Dacă înșir  numele uzitate prin târgurile noastre, nu surprind decât o palidă mostră de inventivitate a limbii române, în materie: samsarlâcari (samsari), tolbași, boccengii, marchitani, mărunțișari, marfagii, cutieri. 
Și câte alte sute or mai fi , dar nu-mi ajung la îndemână!
Și-l uitasem tocmai pe acela uns cu toate irurile meseriei TELALUL!
Vindea orice și pe oricine: „ și pe mă-sa și pe tac'su!”, cum îl înjura bunicul meu.
Incepea cu haine vechi, zdrențe; apoi avansa, lacom, la țoale noi, de sărbătoare, de petrecere, de ieșit în lume.
Ajungând expert, era angajat de negustori să le laude marfa prin iarmaroace, crescându-le, uluitor, deverul!
Pe seama telalului, am găsit o o apreciere transferată în lumea politicienilor de altădată:
„Partidele arată tuturor toate zdrențele politice, cum telalul își vinde zdrențele păduchioase, 
calicimii!”
 ( Ce noroc că azi nu-i tot așa!)

Îmi aleg ca teză pentru înscrierea  la Superconcursul de toamnă- 2015- organizat de
SUPERBLOG, un proverb despre telali:
„TELALUL strigă lauda și NEGUSTORUL vinde marfa lăudată!
Asta mi-i misia de-a lungul lunii octombrie!

3 comentarii:

  1. Bine ati revenit in SuperBlog!
    Va multumim pentru inscriere si va dorim succes! Va asteptam la start pe 1 octombrie, cu prima proba, si speram sa va regasim la linia de finish si la Gala SuperBlog :) Inspiratie din plin si toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bafta multa, domnule profesor!
    Poate ar trebui sa te grabesti putin, ca probele au inceput deja sa apara. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Intâi și-ntâi, nu mi-s „domn” și nici „profesor”! Apoi, cu graba ta am scris o versiune genială, zău, si , cum dracu, am șters-o; am așternut altceva, lânced!” Treaba ta!

    RăspundețiȘtergere