Căldură mare! (Studiu de caz)

Căldură mare-foc, în centrul târgului. Asfaltul e un fel de terci, în care tocuri-cui de oame și tălpi labărțate de omi își imprimă destinul. Am auzit că Primăria va împrejmui locul, să conserve urmele, ca, mai pe rece,  să afle, sigur, câți trăitori mai suntem apți să dăm biruri.
  Mai bine ar pune peste tot niște lighene de alea mari, ca în Sahara, cu care să adune gradele, pentru la iarnă, că, mde!  dacă Ponta  nu mai e?! („-Nimic nu e!” răspunde poporul.)

 Eu cred, după sudoarea neuronului-senzor,  că-i isprava Sânchetrului, dela Poarta Raiului, epuizat și plictisit de lunga vreme, de când nu i-a mai  bătut în poartă vreun creștin, repartizat „la loc cu verdeață”. De-atâta secetă.
Așa că Sfântu' a decis să-și aprindă luleaua, săpată dintr-un nuc. Pentru asta, a orientat lentila  de contact, cu feștilă, spre aici, ca că facă o țâră de jar. Și noi, păcătoșii, suportăm! Te pui cu...

Lungii peste măsură, ca să urmăresc voltele unor tinere, care nici nu ating asfaltul, să nu se frigă. 
Și acum, cazul. De studiu!
Păi, e simplu și asortat iadului incandescent. 
O mămică...(piei, drace, cu descrierea ta!), o mămică, zic, zmulge din catranul trotuarului un dop de fetiță, transpirată și bosumflată. Fetița! Care vrea înghețată. Și „nu”-ul matern se topește inexplicabil., mistic, chiar în fața chioșcului cu bunătăți de-alde astea.
Cazul, pe itemi:

1. Fata urmărește, cu privire lipită pe cornetul miraculos din mâna mamei, cum i se apropie de buze pufoșenia dulce. Vrea să muște țumburucul dulce, dar mama i-l îndepărtează ușor, învitând la servitul prin lingere: una...două...trei.
2. Mama decide, matern, că-i prea multă pentru dopul lacom și supraîncălzit și iar decide să-și ajute odrasla și, mai ales, s-o ferească„de cel rău”! (Dar„ de cel viclean”?)
Mușcă spornic, mutând ghețăria insuportabilă de pe dinți pe limbă, apoi, pe cerul gurii, ca să se mai domolească.
Estimp, boț-ghilimboțul trece prin temeri greu de scris, semnalizând cu degetele spre înghețata mult micșorată. ( Nu vorbește. Cred ca are gură plină de salivă.)
3. Mama decide că porția cuvenită fetiței e cea bine drămăluită și i-o îndreaptă spre gură. 
   Și: a) gura se face șură, ca să muște zdravăn;
         b) destinul, cu cotul unui mustăcios, atinge cotul mamei și înghețata zboară pe asfalt, devenind, spontan, fleașcă!
         c) un taxi, probabil chemat, oprește; mama zmulge la subsuoară fulgul de fetiță, ai cărei  ochi au rămas lipiți pe pata colorată a ceea ce fusese visul ei de caniculă.

Lipsit de dramă, totul deveni tern. Așa că îmi cumpărai o ditamai înghețata, pe care o luai la lins, cu metodă și cu ochii fetiței, urmărindu-mă.

Lăsându-vă plăcerea rezolvării cazului de mai sus, am să vă zic eu cum se linge o înghețată.