In loc de captatio benevolentiae

1) E o experienţă nouă,atractivă ,de a lasa pe alţii,necunoscuti,de regulă, sî cotrobăiască prin gândurile tale,expuse,din vanitate,pe taraba blogului de faţa,la răscruce de drumuri virtuale.O fac si datorita sindromului de toamna al gâştelor domestice:când trec prin inalturi rudele lor salbatice, cele "civilizate" se framântă,găgăie,dau din aripi ,se ridica puţin si cad in fund , umilite apoi de stăpânul care, pentru a nu le pierde in ...gura vulpii, le retează penele de zbor.O puştoaica, si frumoasă şi deşteaptă -foc, imi fâlfâie a tiflă blogul ei nou-nouţ (mikaloo.blogspot.com).O alta din Roma, tot aşa,mă biciuie cu ironie pe blog (llollitta...).Si atunci,vorba şotiosului Creangă,"Hop si eu,/dintr-un părău..."(fără rima!).Cu un blog de isprava. 2) Teamă mi-i de ce-oi scrie aici Că zice o vorba: să taci ,daca nu ai ceva de spus mai bun decât tacerea. In aceste limite de flux-reflux, dau drumul paginii in eterul bântuit de gâştele sălbatice. VANT BUN IN PENE!