Mi-i camera invadată
de un soare nefiresc de prietenos pentru acest anotimp. Şi zic: „Tot ce-i de la Dumnezeu şi-mi place e
bine primit!”
Numai că o amărăciune
din cerul gurii fierbe nişte răutăţi. Nu, nu-i de la beutură nici de la
mâncarea prea grăsoasă. Vine de la nişte axioni legaţi la subconştientul meu
vigilent, ca să avertizeze că în adâncurile putrede ale ţării viermii n-au ros totul ; stafii hidoase se
înfiripa din mâluri şi ceaţă să ne bântuie.
Trei informaţii sunt
sursele alarmei:
-una, aparent banală-
jumătate din populaţie regretă epoca comunistă;
- alta comică- regele
ţiganilor a poruncit turnarea primilor
cocoşei pentru folosinţă de salbe, nunţi şi cumetrii nomade, că era criză mare,
la palat. Moneda copie un format austriac şi are pe avers o formulă sacră iar pe revers- chipul decedatului rege
Cioabă.
N-am aflat cum s-o chema,
dar le propun un nume sonor şi predestinat- CIOB. Cu valoare subdivizionară – „ţigănuşul”.
1 ciob = 100 ţigănuşi!
Prorocesc, cu nod
amar în gât, că în jumătate de veac aceasta va deveni moneda noastră naţională,
în ţara numită Tzigastan. Veţi trăi şi veţi vedea!
-a treia informaţie
ne uimeşte cu o grevă a foamei în zi de bucurie a naşterii Domnului.
Şugubeţii, probabil
că sunt beţi turtă şi-şi vor arde alcoolul îngurgitat în Ajun vreme de câteva
zile, cât va dura coma şi voma.
M-a uimit meseria
greviştilor: activişti! De peste tot au răspuns chemării funeste a liderului bocit ieri: „Activişti din toată ţara,
sub vrajă de Moskva, uniţi-vă!”
Şi tot vin, şi tot curg de prin văgăunile de pe unde s-au
ascuns în ’89. Până acuma au ajuns vreo
zece!
Iată, fraţi creştini,
unde mi se pare stricăciunea ţării, sub soarele Crăciunului.
Nu-mi propun să
analizez aste fenomene postsolstiţiene în adâncime. Fierb la foc molcom, ca pentru
sarmale (ooo, cu ce deliciu m-am intersectat!
Vreţi reţeta?! N-o dau!), fierb, ziceam, o oală de lut cu bancuri ticsite prin
tainiţele securităţii, de pe unde le-o fi pus şi scos amicul meu DIVAN, căruia îi urez MULŢI ANI
SĂNĂTOŞI, că mi-i drag!
Mai aveţi de aşteptat
un clocot, să le decontaminez, şi vi le pun în strachină.
Dar, atenţie! De
tardibus ossa! ( Nu vă mai traduc,
leneşilor!)
Aşadar, la prânz vă
servesc cu un desert tradiţional. Nu cu julfă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu