Păţanie cu o mamaie şi clasa zero

Argument

O mamaie isteaţă, ca toate celelalte, că  doar de asta sunt mămăi pe lume, m-a pus la zid , cu somaţia de a mă ţine de cuvânt (ceea ce la mine nu prea se vede!).

Concret, promisesem să mă amestec în treburile clasei zero, încercând câteva clarificări necesare părinţilor în oarece impas. N-am uitat, din contra,  mă pot lăuda cu numeroase documentări în temă, mai ales privitoare la structura personalităţii ştrengarilor de şase ani ( fizică, intelectuală, psihologică, afectivă ) şi la oportunitatea abordării lor şcolare.

Nu-i nici simplu, nici uşor. Norocul nostru e, că peste tot în Europa care contează ca model, s-au făcut eforturi serioase de clarificare a vârstei optime de începere a şcolarizării şi  s-a pus în operă „chemarea sub arme”, în bănci, a contingentelor de cinci sau şase ani. Şi s-a constatat succesul  demersului.

Numai la noi, cu un defazaj de un deceniu. Dar merge şi aşa, decât niciodată.

Din tot efortul meu optimist în documentare s-a ales praful pentru că cererea mămăii a fost imperativă : la concret, fără teorie, că ne omoara urgenta opţiunii.

Am acceptat opinia, nu înainte de a sublinia că psihoza clasei zero are şi un caracter strict politic. Au propus reforma alţii decât ai noştri, deci,  n-are nimic bun în ea!

Această îndoială a fost picurată cu schepsis pe neliniştea părinţilor. S-a alcătuit , repede corul calomniei:  politicieni, în frunte cu mămoasa ministreasă conservatoare(în sens negativ!), puţin pregătită în domeniu, conciliatoare cu defectele şcolii ( vezi bac, înv. particular,diplome, plagiat general etc). Noroc cu actualul ministru, mai priceput în materie , bine şcolit şi diplomat în tranşarea amestecului  premierului. Sau alăturat  corului multe cadre didactice ( ameninţate de schimparea didacticii  - iar să mă apuc de învaţat?  că ies la pensie!), administratia: spatii, mobilier, material nou didactic= cheltuieli! Şi nu în ultimul rând , părinţii, cu vreo 3  motive: 1) să nu le furăm odoarelor un an din fericita lor copilărie; 2) la grădiniţa, copiii aveau masa, odihna, supravegherea asigurate, până în seară;3) cum să-şi   asigure accesul într-o şcoală de elită, la o învăţătoare celebră. Probleme cu timp de rezolvare  îndelung.

Soluţia – amânarea!

 Aşa stând lucrurile, am ales şi eu o cale uşoară: să mă vâr, pe rând, în pielea părinţilor cu copii pentru clasa zero, apoi , în cea a copiilor împinşi spre şcoală şi să spun ce aş face eu.

Pentru ceilalţi- Dumnezeu cu mila!

 Ps Amân puţin soluţiile alese de/ pentru mine că să pot fugi în vreo ţară fără şcoală.