Sclav cu daruri de Ziua Femeii ( Schita de portret )

Dumnezeu i-a consolat pe Adami, dându-le iluzia dependenţei şi apartenenţei Evei, prin trucul coastei  lor,  care, cică, ar sta la baza adevăratei minuni din Geneză.

Ştia El, şi-şi râdea în barbă, că tot universul existenţial  masculin se va învârti în,  numai în jurul acestei Stele Polare, fierbinţi.

Citiţi Vechiul Testament, căutaţi tot ce a mai răzbit prin neguri de istorie: în spatele unui mare bărbat a stat totdeauna, dar absolut totdeauna, o femeie puternică! (Apoi, au venit la ospăţ şi altele.)

Vicleanul franţuz, uşuratic şi pervers, a scrijelit în Zidul Păcatului cuvintele: „ Cherchez la femme, pardieu! Cherchez la femme!” ( „ Il y a une femme dans toutes les affaires; aussitot qu’on me fait un rapport, je dis: CHERCHEZ LA FEMME!”-Al Dumas- pere, 1854)

 Jucându-se cu aparenta fragilitate şi nedreptatea la care este supusă, notre  femme s-a zburlit mânioasă,  cu un joc nu lipsit de farmec, într-o revoltă- mişcarea feministă, pentru a se elibera din sclavia masculină, adoptând  toate tabieturile bărbatului: gestică, îmbrăcăminte, fumat, politichie, reprezentare socială; absolut tot.

A devenit  Fond şi Formă pentru monumentul discriminării pozitive.

 Din fericire, a turnat , în toate,  misterul feminin, dând dimensiune Universală puterii sale.

Şi colac peste pupăză, a mai vrut şi o zi, a sa, specială, 8 Martie! ( ca şi  cum celelalte 364 nu  şi le-ar fi tixit tot în zestrea ei!)

Aşa se face că, disdedimineală, m-am sculat, m-am închinat umil, am rostogolit roua de pe ghioceii din grădină şi i-am pus să îngâne din cristalul lor de clinchete CÂNTAREA CÂNTĂRILOR, sublimul poem de dragoste al regelui Solomon şi rugăciune închinată frumoasei Sulamita:

•  Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad.
•  Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta
•  Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
•  Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini.
•  Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie
•  Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur.
•  Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău.
•  Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele florilor.
•  Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
•  Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.