Studentul meu din clasa zero! ( I )

 M-am decis destul de târziu unde să-mi înscriu „loaza” de şare ani, pentru clasa zero! La ŞCOALĂ, nu la GRĂDINIŢĂ!

 Cusurgiu notoriu, cârcotaş cât cuprinde, ciopleam decizia în piatră,  seara , ca s-o fac fărâme-fărâmele dimineaţa. Nu mai merge aşa!

Estimp, am supus analizei toate ipotezele, multe dintre ele, dragi mie, trimiţându-le  la „ respinse”!

Am intrat chiar în artificii paranormale, cum ar fi ubicuitatea*, numai să găsesc soluţia dreaptă. Pentru că nu era vorba de mine, ci de lansarea pe orbita socială a generatiei  „odorului casei”, la fatidica vârsta de şcolarizare.

Dar să mă întorc în laboratorul de verificare a oportunităţii deciziilor , care funcţionează sub tensiune, în toate familiile cu asemenea copii.

 Am ales tactica să reprezint atât statul român, dar şi  pe copilul de şase ani, şi pe părinţi,  şi  instituţiile şcolare ( respectiv  educatoarele şi învăţătorii).

STATUL: vrea să cheltuiască mai puţin, dar eficient, cu pregătirea  şcolară- primară încă de la cinci-şase ani. Astfel, prinde mai mulţi iepuri: creşte perioada de studii preuniversitare prin coborarea vârstei de intrare în scoală ( cheltuieli mai mici  si plasticitate formativă mai mare a şcolarului).

Autorităţile locale, însă,  acuză presiuni financiare mari pentru noi săli de clasă , mobilier ergonomic, grupuri sanitare adecvate vârstei,  spaţii de joacă cu alte caracteristici.

Ministerul învăţământului: trebuie să ofere, din mers,  curricule şi manuale noi, materiale didactice adecvate noului demers didactic,  instruirea cadrelor care vor prelua clasele pregătitoare.

PĂRINTII: --vor  şcoli de elită ( de unde atâtea?!), învăţători aşijderea ( dar plătiţi la fel de prost ca şi aceia care dorm îm ciubote!)

--     regretă grădiniţele care ar fi putut să le ofere bobocilor masă de prânz, odihnă, supraveghere până îşi termină părinţii programul de lucru;

aşa că vor avea probleme ( adusul acasă de cineva, bona= bunica, fraţi mai mari, ),” cheia la gât”cu necazurile aferente; unele şcoli au găsit , deja, soluţii; apar chiar şi afaceri de tip „after school”, dar, cam scumpe!

 COPIII:     --sculatul de dimineaţă va fi drama lor,( cu  blestemele bunicilor, la pachet pentru hoţii de la putere, care nu cunosc milă);

                   --program criminal , ca pentru recruţii din fosta armată: lecţie = culcat!, pauză =sculat!,  dezvoltarea vorbirii =stângul! , aritmetica = dreptul!, religia = stânga-mprejur! Şi, da capo!*

                   -- adormitul la ore;
INVĂŢĂTORII: se "înhamă" la o muncă nouă, deloc uşoară, fara a primi nimic în plus.
EDUCATOARELE: riscă să rămână fără posturi.
După aceste „văicăreli naţionale”, ce facem, fraţi şi surori întru suferinţă?

Nu ştiu de VOI, dar EU m-am decis:

 DUC PLODUL LA SCOALĂ! Am şi argumente. Multe:

-     îl încadrez în contingentul lui, cu care să participe cot la cot, şi la pregătirea şcolară- universitară,  profesională, şi la bătălia de ascensiune valorică, (cu atingerea ţelului sau ruperea gâtului, după caz)

-      îl scutesc de chinul  acomodării la rigoarea şcolii, când vine de la clasa zero din grădiniţă şi se confruntă cu leatul care a venit direct la clasa zero din şcoală; acum se pierd toate avantajele pe care am mizat la preferarea rămânerii la grădiniţă. E un handicap foarte greu de refăcut şi unii îl vor resimţi toată viaţa. Nu mai exlplic de ce,  dar zic: pe cuvânt…

-      acum acţionează mult mai eficace puterea de adaptare a copilului la situaţii  de acest tip şi cu mult mai slab la cei şapte ani!

Eu am ochit chiar şcoala-cea din circumscripţia în care locuiesc (ce să fac, lipsă pile, lipsă bani!). Şi învăţătoarea: tânară şi frumoasă! Nu râdeţi! Puştoaica unui coleg, cu ceva ani în urmă, a fugit în prima ei zi de şcoală, plângând că nu mai vrea:

-Doamna m-a pus cu un băiat într-o  bancă din fundul clasei (păi , era lungă-prăjină copila!); şi… (citiţi plânsete, sughiţuri funduleţe de pământ) Şi (Doamna)... nu  numai că-i urâtă… dar e şi bătrână!

Era cea mai bună învăţătoare din zonă, dar eram de acord cu zisele elevei.  După muncă de Sisif , s-a întors în clasă, în banca sorocită.

Happy-end: plângăreaţa a luat premiul întâi,şi s-a măritat cu colegul de bancă, la terminarea medicinii!

Ps. M-am răzgândit; caut o învăţătoare „bătrână si urâtă” pentru plodul meu. În rest, tot la şcoală îl înscriu!

Cu voi, bunul Dumezeu! Că eu n-am „bătrâne şi urâte” pentru toţi. 

*ubicuitate=capacitatea cuiva de a fi in acelasi loc, in acelasi timp.