Acu niscai secunde mi-a trecut prin sita genelor umbra stranie a celui de-al nouămiilea călător astral, înregistrat de contorul blogului. Îl pândesc de trei zile, fără pâine, fără apă, să pun gabja pe el. În zadar!
Eşecul vine din neîndemânarea mea proverbiala, de ardelean din Susul Moldovei.
Cică, de dragul minerilor care plantaseră micşunele în Bucureşti, prietenul meu, Preşedintele,a vrut să le dea o meserie " la soare". Culesul de melci, de pe coastele Văii Jiului. Bădica aştepta cu cântarul, gata sa umple coşurile de codobelci şi cu teancuri de "Tudori albaştri" (încă nu ieşise din tiparniţă milionul!), răsplata muncii. Din prima echipă de cinci ortaci, s-a întors numai unul, ceilalţi- rămăseseră dormind cu sticla de holercă sub cap.
- Găsişi melci, tovule? (Pardon!)
- Am în coş vreo trei.
-Nu erau?
-Ba ..., puzderie! Numai că-s iuţi a'dreacu'! Cum vedeam unul , mă repezeam la el, mă aplecam să-l prind, da', lighioana ţuşti! în tufe. Cum s-o prinzi?!
Şeful s-a scărpinat în barba lui Marx, s-a întors în Capitală şi i-a povestit,dezamăgit, lui Brucan. Atunci a prorocit acesta că vom ajunge în Europa, cu melcii, după douăzeci de ani de la Revoluţie. (Chiar, or fi trecut, oare?!)
Aşa am păţit şi eu cu vizitatorul "9000"! Citise despre miraculosul meu vin roşu. Drept mulţumită chiar îl aşteptam cu o carafă sfârâind de bulbuci. Dar el, ţuşti! în hăuri! Iar eu caut, în genunchi; bulbucii, sau melcii,... nu-mi mai aduc aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu