Aventura lui Alex cu huţa-huţa! (I)

Fii-mea, a mare, ( pe care o reclamam că-mi dă peste de'şte când mă învaţă alfabetul pe computer), dăscăleşte clasa aII-a. Puştimea o alintă "Di", pe vreme bună şi , duşmăneşte, "Doamna", în vreme de vrajbă. Când trăsneşte în clasă, devine spontan un spirit spăimos, numit "Doamna-Doamna"! ( "Di" - pronunţarea englezită a lui"d-", de la "doamna".) Şi buletinul meteo se schimbă din oră-n oră!
Între combatanţi e şi Alex; de-o şchioapă, cu o feţişoară, când de veveriţă,în epoca Di, când de vulpiţă, în cea  numită" Doamnă".
Face naveta "din provincie", cum îşi imită tatăl, cu maşina familiei. Şoferul, şeful,  vine să-l ia la două ore după terminarea lecţiilor. Estimp, stă în clasă, supraveghind-o pe Di cum corecteză temele, cum pregăteşte material didactic pentru a doua zi; îşi face şi temele, pentru liberul la joacă de acasă. Şi asta-zilnic!
Mai săptămâna, a plecat cu "taxiul" pe o viforniţă de dat şi la tv. Au rămas în troiene la doi kilometri de casă. Aşa că, ( acum)  Marele Şef -ce vreţi, situaţie de urgenţă - ordonă scurt:- Pe jos!
-Ştii, Di, ce frumos a fost?!
- ??!
- În vale, troianul era cât mine! (Adică, de-o şchioapă, ştim noi.) Mergeam în urma tatii şi,  când călcam în groapa lăsată de piciorul lui, îmi ajungea omătul la gât! Zău!, să-mi sară ochii!  Ţinea, la spate, o mână cu două degete încălecate, cum văzuse într-un film.
- Şi?!!
- Chiar nu mai puteam înota prin viforniţă; de aceea, am mers mai departe huţa-huţa!
- Cum vine asta?
 Tata făcea un pas, se întorcea un pic, mă apuca de guler şi mă ridica. Eu strigam:- Huţa, sus! Mă trecea usurel , în faţa lui,  în zăpadă. Eu strigam: - Huţa, jos!  Şi tot aşa până acasă.
Feţişoara lui Alex era leit de vulpiţă!

UPDATE- azi e Trifu (Sf. Trifon) şi se zice că  se trifneşte iarna; apar semne de prognozare a  primăverii. Dacă boul poate bea apă din urma lui, va fi o primăvară timpurie , caldă şi cam fără ploaie. În traducere: dacă  bovina calcă în zăpadă şi se strânge apă în urma rămasă...
La noi ar putea bea pe săturate, acum, dar se osteneşte/ -esc departe, pentru fericirea norodului.