Răzbunare întârziată

Riscurile meseriei se arată când nici cu mintea nu gândeşti, cum spune Creangă.
Învăţatoarea se întorcea obosită, de la clasa zero; şi, mai ales, preocupată de nişte soluţii ingenioase pentru trezire la lecţie a  ghemotocelor de şase ani. Cu Dacia ei, 1300, intră în intersecţie pe roşu.Norocul ei că un poliţai fluieră violent.Se opreşte drept în centru, în scârţâit ruginit,de roţi cu suferinţă. A evitat coliziunea!
-Ieşiţi  din intersecţie şi trageţi pe dreapta! Se supune, mecanic, speriată şi chiar nedumerită de cele întâmplate.
 Poliţaiul, salută, se prezintă, după tipic,îi ia actele şi-o întreabă, tot după tipic, unde lucrează. Stiu numai ei, poliţiştii de ce!
-La o şcoală,se bâlbâi doamna şoferiţă, cu umilinţă.
-Ca ce?
-Învăţătoare.
- Ahaa!, mama mea,  de câţi ani vă aştept!  Nu vă dau amendă, dar vă reţin carnetul. Mâine dimineaţă vi-l dau, numai  dacă veniţi la secţie, cu un caiet nou, învelit în hârtie albastră. Scrieţi în el,  caligrafic,  de o sută de ori: "Nu mai fac niciodată greşeala să intru pe roşu, în intersecţie!" Clar?!
Şi-i dădu drumul să plece, strivind printre buze: " De câtă vreme te aştept!"
Altceva nu mai ştiu despre a doua zi.
 Dar mi-am cumpărat zece caiete dictando, să am pe ce scrie, de sute de ori. Că mi-i mult rău la conştiinţa rutieră!

Chiar, ce-ar fi să scriu ceva despre Clasa zero? E la modă!