Uneori,fără voie te încarci de energii stranii şi totuşi familiare: din alte zile, din alţi ani sau, mai ştii, din alte vieţi. Coboară de undeva; din zăpezi, pe tremurul lunii, din trosnetul sevelor îngheţate. Nici nu poate fi altfel între 14 decemvrie şi 15 ianuarie. Sunt secundele sau erele, totuna, când se întrupează , din pulberi cosmice, Eminescu. Mereu acelaşi şi mereu altul , prin cele 163 de văleaturi şi nesfârşite altele.
Este el spirit tutelar, paradigmă de care se încolăceşte iedera sufetului românesc?Cei care trebuie zic DA! Ceilalţi preiau răspunsul mimetic şi convenţional, de la dintâii.
Asemenea gânduri mi se pregătesc să tulbure corul solemn al unei / unor zile botoşanene, altcumva decât restul din calendar
Şi mă întreabă cugetul ( că-i singurul care indrăzneşte să spargă canoanele) ce a fost Eminescu: poet mare, prozator, publicist?
Zic DA la toate; dar mă simt golit de răspunsul acoperitor. Pentru că este cu asupra de masură peste toate şi încă ceva, indefinibil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu