sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Sindromul lui Don Quijote

Este sindromul idealismului pur, visul şi disperarea neputinţei noastre dintotdeauna-dincolo de orice graniţă a logicii şi a pragmatismului uman.
Eroul picaresc spaniol avea o nebunie - să-şi salveze Dulcineea din ghearele monştrilor, morile de vânt. Avea şi logistica pentru aşa  ceva: adică trei neuroni obosiţi, sculele războinice din barem, ţinta ( pe atunci se chema... target), o slugă cu măgar, un cal răpciugos. Eu, sărac-lipit, nu tu cal, nu tu măgar,   râvnesc să-i ţin locul  eroului lui Cervantes. Chiar şi target am: ducerea românimii  pe aleea pierzaniei  de  pe   orizontul american. Mai exact, să înşel românitatea,  predicând virtutea transatlantică prin cât mai meşteşugite tactici de manipulare. Am studii in domeniu, precum manualele KGB,  CIE ;am ceva victorii : cea...din '89, chemarea minerilor la plantat panseluţe, angoasarea preşedintelui cu bărbuţă de ţap, împingerea lui Base spre ciuntirea  salariilor, victoria istorică a USL şi, ultima, Pax Magna de la Cotroceni.
Dar azi m-au ajuns păcatele; am fost deconspirat. Un cititor al acestor pagini, cred că  unicul şi , deja, "fost", a  primit un bonus personalizat,  câteva poante proamericane. Şi a luat foc!
Franţa, mon amour- Gavroche
Expun, mai jos , corpul delict şi anatema purificatoare prin incinerare. Mă simt  cu sufletul salvat şi nu mai fac!..                                    
PĂCATUL
DE CE SUNT FRANCEZII ATÂT DE...NEPOPULARI...***









 Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui JFK era în Franţa în anii  60, când DeGaulle a decis să iasă din NATO.
 DeGaulle a spus că vrea ca toţi militarii SUA să părăsească Franţa cât mai curând posibil.
 Rusk a răspuns:
 *- Aceasta se referă şi la cei care au murit pentru eliberarea  Franţei şi sunt înmormântaţi aici ?*
Puteai să auzi cum cade un ac!...

----------------------------------
 Conferinţă internaţională în Franţa cu ingineri, inclusiv  francezi şi americani. Într-o pauză, un inginer francez revine în sala spunând:
- Aţi auzit ultima tâmpenie făcută de Bush? A trimis un portavion în Indonezia să ajute victimile tsunami-ului!
 Ce or fi având de gând, să-i bombardeze?
   Un inginer de la Boeing s-a ridicat şi a replicat liniştit:
  - Portavioanele noastre au trei spitale la bord şi pot trata  mai multe sute de pacienţi. Ele sunt cu energie nucleară şi pot alimenta cu electricitate instalaţiile de pe uscat, au trei cantine cu o  capacitate de
 a servi cel puţin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot  produce mai multe mii de galoane de apă proaspătă din apă de mare pe zi şi  au o
 jumătate de duzină de helicoptere care transporta victime de pe  puntea de aterizare.
 -  Avem unsprezece asemenea nave. Câte are Franţa?


 *Puteai să auzi cum cade un ac!...
--------------------------------------


*Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinţă navală care  cuprindea şi amirali din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Franţa. La un
 cocktail, se afla un mare grup de ofiţeri din toate aceste  naţiuni. Toată lumea vorbea englezeşte şi-şi sorbea băuturile, dar un amiral  francez s-a
 plâns că, în timp ce europenii învaţă numeroase limbi străine,  engleziivorbesc doar englezeşte.
   A întrebat: De ce se întâmplă că mereu trebuie să vorbim  englezeşte în conferinţele astea şi nu franceza?
   Fără ezitare, amiralul britanic a replicat:
 - Pentru că americanii, britanicii, canadienii şi australienii  au făcut aşa ca să nu fiţi nevoiţi să vorbiţi germana!
  **Puteai să auzi cum cade un ac!

--------------------------------------------

 Robert Whiting, un moşulică American de 83 de ani soseşte la  Paris cu avionul.
 La vamă, pierde câteva minute să-şi caute paşaportul, rătăcit în  sacul de voiaj.
 -  "Aţi mai fost în Franţa domnule?" i se adresează sarcastic  funcţionarul vamal.
 D. Whiting admite că a mai fost.
 -  "Atunci trebuia să ştiţi că trebuie să aveţi paşaportul la îndemână."
 Americanul replică: "Ultima oară când am fost aici n-a trebuit  să-l arăt."
 -  "Imposibil. Dumneavoastră americanii trebuie totdeauna să arătaţi paşapoartele când intraţi în Franţa".
 Bătrânul american îl privi adânc în ochi pe francez. Apoi  explică liniştit:
 -  Când am ajuns la ţărm la Gold Beach în ziua D în 1944, pentru  a ajuta la eliberarea acestei ţări, n-am găsit nici un francez căruia să-i  pot arăta paşaportul."
 **Puteai să auzi cum cade un ac!...
---------------------------------------------------------------------------------

OSÂNDA: dar, iată că auzii eu un glas mustrător-

"... asemenea manipulare nu pot sa accept. Nu ii iubesc pe francezi dar nici nu ii pot inghiti pe americani.
Au vandut armament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si-au burdusit conturile cu parale de peste tot si apoi au intrat si ei in lupta, evident, de partea celor cu mai multe sanse, dupa ce nemtii au secerat tot ce au putut.
Apoi toate invaziile din ultimii 50 de ani ale americanilor nu pot fi considerate nici acte de eroism, cu atat mai mult acte de altruism, solidaritate sau cum vreti sa le spuneti.
Si daca ne referim doar la ultimele doua decenii, putem vedea ca au „ajutat” destula lume, mai cu seama in Irak.

...e drept, sunt texte inteligente, scrise de cineva inteligent, dar nu cu ganduri tocmai oneste.
Si asa ne-au fost bagate pe gat dupa 90 toate „valorile” americane, in special cele cu privire la familie. Si cred ca nu e tanar care sa nu isi raporteze viata la aceste „valori” insusite din filmele evreilor de la Hollywood.
Ca sa nu mai vorbim de sutele de tone de pulpe americane pe care le-am mancat noi, romanii, in ultimii ani, pentru ca le-a expirat lor rezerva strategica *:) happy. Ce credeti ca gripa aviara a aparut din senin? *:) happy
------------------------------------------------------------------Toate spusele critice sunt adevarate.
Îmi recunosc pacatul!VAE VICTIS!








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu