Domnul Ponta şi Domnul Cuza

Mă simt golit de suflet la vestea că la Iaşi , bătrânii , adunaţi cu Roată la prăznuirea Unirii lui Cuza, i-au sărutat mâna domnului Ponta, sub privirea răzbătătoare,de bronz, a  Pârcălabului unionist.

La doar câţiva paşi, la Ruginoasa, Ţărâna unui mormânt s-a cutremurat. 

Vreau să văd scena la vreo televiziune; sper să cuprindă sărutarea mâinii primministrului şi visez urmarea: tânărul demnitar să îngenuncheze în faţa acelui bătrân, să-i sărute mâna ruptă de munci şi reumatism, să-l îmbrăţişeze cu lacrimă de căinţă în geană. Căinţă pentru birul pus ieri pe bucheliştea de pământ,  sfârtecat de obuze şi colhoz, dar cu sufletul lui Cuza în fiece fărâmă a ţărânii. ( Fie-i ţărâna usoară! ) Şi iar mă cutremur: ţară> ţărână> ţăran ; figurat , mormânt. Doamne, slăvită fie-Ţi minunea înrudirii cuvintelor, întru Cuza-vodă!

Moş Roată a simţit, altădată, bucuria Raiului peste  ţărâna - ţară, când Cuza  l-a sărutat pe obrazul pălmuit şi scuipat de boier. " Moş Ioane, spune oamenilor că unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat Domnul Tării!"

Din inimă, spuneti-i, care puteţi, Domnului Ponta!