De copil, eram "acasă" la stână. Acum, când ajung "acasă", urc o scară de marmură la un străvechi conac boieresc. De aici -răutatea prietenilor cu zicala " S-a urcat scroafa-n cireş!"
Dar îmi plac şi scroafa, şi scările urcate, şi cireşul, şi, mama lor!...şi prietenii!
Ca să intru pe făgaş,e musai să fac niscaiva adăuşaguri lămuritoare. Dus în carul cu boi la liceu, boii s-au întors, răilor, am fost pus în gazda la o bătrână.
Nu, nu la Irinuca; aceea avea capre şi era gazdaşa lui Nică din Humuleşti!
Tata ar fi trebuit să aducă lemne, pentru iarnă, dar uita. Mai că îngheţam; prindeam oleacă de suflet, frecând picioarele sloi ale babei. Care trezită din toropeală, mă fugărea după combustibil.
Găseam prin parc multe putregaiuri, doborâte de vântoase, dar trebuia să trec, seara, pe lângă o hardughie, pustie,cu bocet bacovian de cucuvele. Mă cuprindea spaima şi o tuleam cu lemnele în spate, leoarcă de năduşeală.
Am ajuns, prin ani, locatar al acelei case, ca o răzbunare a destinului. Îmi place, dar am probleme cu visele; mă trezesc leoarcă, în acorduri de viori, la baluri fastuoase, asist la drame, despre care, chiar ştiu că s-au petrecut între aceşti pereţi: cum că un prefect a câştigat frumoasa soţie a unui prieten jucător de poker, ea părăsindu-şi veselă, soţul; sau că un popă militar rus,pe la 1916, s-a aruncat de la etaj, cântând imnul ţarist...
Pe trezie, îmi dau frisoane realităţile- amestecul eclectic de mobile, potrivit ca nuca în perete, lăsându-mă cu un gust amar.La fel, păţesc cu decoratiunile interioare.
Aici pentru bun-gust, ar trebui specialişti medievalişti, a căror sămânţă a cam secat!
Să se priceapă, spui, Doctor DECO şi la VINTAGE?
Deci, să încerc ca să pricep, cu ajutorul lui: să grupez obiectele, să refac, şi/ sau să arunc din cioveiele adunate.Chiar să mai cumpăr de ici-colo ( deşi e criză, dom'le!).
În salonul central, zice maestrul să las candelabrul greu, de bronz, bine patinat; iar puţina ciobeală îi dă staif!
Nu , tabloul nu-l arunc! E un peisaj saharian, cu un şir de cămile plecate spre undeva. Rama - ciobită, semnatura- ştearsă. Kitsch?
Valoarea lui, Doctore DECO, e altundeva: vezi tăietura în diagonala pânzei? Cusută nedibaci cu aţă aurie, ca că nu atârne flenduri.
Un soldat al Armatei Roşii, încartiruit aici, a sfâşiat tabloul cu baioneta, ca să caute ceva de preţ; ascuns. Asta -valoare!
Ceainicul uriaş? e incomplet. Făcut la Tula, pe la 1870, este străjuit de stema imperială; cu şase stampile stanţate împrejur. Şi ce istorii i-or da aripi!?
Vom continua, Doctore DECO, pentru decoraţiunea pereţilor Merge mătasea cafea.cu lapte?
Să vedem cum or merge banii. Ne întâlnim la magazinul DECO, pe Str.Blănari,nr. 12, Bucureşti.
Oricum, Ion se simte liniştit, aşa că
Merci, Docteur DECO
( Mai ştiu şi)...... Thank you, Doctor DECO
PS S-a boierit Ionul şi scrie chiar pentru SuperBlog 2014!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu