Sa iertati, boieri ca nunta s-o pornim şi noi, alaturi ( 85 puncte )

Cred că se simte întârzierea în redactarea acestei teme Şi cum să nu stau în cumpănă pe tiparul axiomatic "A fi sau a nu fi?!", când ai drumul atât de clar bordat de stralucirea  semnelor cu sens unic spre Salon du Mariage TOUJOURS l'AMOUR ! 
Ce văd mă uluieşte şi scurm între dinţi  dialogul cu umor amar al unor ţărani, dintr-o scriere a unui poet botoşănean minor:
                                                               - Ce-o fi aici, că-i straşnică lumină?
                                                                  Se vede, bre, de parcă-i luna plină!
                                                                   
                                            - Dar ce gândeşti că eşti în sat la noi,
                                              Să dai în gropi, mergând pe lângă boi?!
                                              Aici stă Vodă, bre, şi cu Cei Doi!
( Vă rog,  nu căutaţi corespondenţe politice actuale , că mă nenorociţi; pierd vadra cu beutură sorocită aceluia care va rosti " Oraţia de nuntă" şi emoţionanta "Iertăciune a miresei" către mamă, la plecarea de acasă. Sugestie de efect, Patroane?!)
 Năucit de lux şi de "facilităţile" exotice, mă dau deoparte, îmi înmoi, în piscină, picioarele pline de băşici de drum lung şi îngân: " Aici stă Vodă, bre şi cu Cei Doi."
 Nu săriţi pe mine! nu-s vreun stângist din Garda Pretoriană, din Kiseleff, trâmbiţând " Hai la lupta cea mare!" Regele şi cei doi "coboară  la loc de cinste la toate Nunţile Româneşti prin proiecţia feerică în basm. Pentru că asta rămâne nunta: un basm regesc cu ecoul cosmic al unei noi Galaxii. "Soarele şi Luna / Mi-au ţinut cununa...!"
Las  zburdălniciei tinerilor bloggeri, nenuntiţi încă, îmbogăţirea  programului cu tot felul de accesorii până i-or face capul călindar patronului care a propus tema. N-am nimic de adăugat. Mi se pare o nuntă  la acest salon dincolo de imaginaţia mea , chiar imoral de fastuoasă. Dar care pereche ar respinge acest fast? Mai degrabă i-ar linşa pe cârtitori ca mine! Nici acasă n-aş avea pace. (Tată, un'te crezi, la oile tale?!)
Aşa că, de pe margine vă spun, în gând că şi eu aş fi vrut o nuntă AŞA şi AICI"
 Dar vin şi zic: ce ar mai trebui? Ceva lipseşte.  ( Cu scuze, operez numai cu datele furnizate  aici, ca suport.) 
Logistic, factual, totul e luxuriant. Lipseşte  doar firul ( şi fiorul!) spre adâncimea existenţial -simbolică, emoţională  ce leagă nunta, de nuntire. Lipsesc matricile în care se străvede devenirea clipei nunţii. Nu moare nimeni din asta. Dar murim, molecular, în banalitate de spectacol. Nu vedeţi marile şi efemerele nunţi mondene, de simplu divertisment,  butaforie telegenică?  Unele chiar simulări bănoase; pentru salivă de gură-cască.
Un dialog cu staful de plănuire  spectaculară  şi ideatică a  nunţilor m-ar încânta Îmi sunt bucurie de suflet nunţile bucovinene, neotrăvite de kitsch, în care, parcă, nuntaşii aşteaptă să le bată în poartă, doi moşnegi, pletoşi  şi să le zică, molcom, că sunt strainaşi de loc şi că le urează mirilor să împărăţească în sănătate, belşug şi pace peste norodul care va să se nască. Nuntaşii se vor preface că nu-i recunosc în ei pe Dumnezeu  şi pe Sânchetru,: îi vor omeni după datină şi  le vor mulţumi pentru urări.
 Dar, până să vină moşnegii, nuntaşii tot  închină pahare dulci, până îşi lasă capetele grele de gânduri pe masă; se trezec şi- de la capăt.
Şi tot aşa, trei zile şi trei nopţi, ca în poveşti. Că de acolo ni se trag toate! 

PS Până îmi citeşte  năzdrăvaniile,  inventivul General Manager ar putea, din prietenie, să-mi expliciteze:
1. Ce însemnau pentru Herdelea ("Ion", de Rebreanu) cuvintele rostite la nunta Laurei:
   "Când măriţi o fată e parcă ţi-ar arde casa!"
2. Ce semnifică prea cunoscuta zicală: " Lungeşte, Doamne,  boala / Pân' s-a coace poama!"
(Dau premiu 3 butelci de vin negru, descântat toată vara în strugurii din soarele de sub streaşina casei. De beut la SuperBlog 2014, pentru care trudesc!)