... o să fiu SCRIITOR! ( 5o puncte !)

Cu accept tacit al Editurii ALL, schimb un cuvânt la preluarea subiectului. Obligat fiind de  prietenuţul meu       dintr-a treia, AL  (Alex/ Alexandru, sau dacă vreţi- Alioşa).  AL este devorator de cărţi, mai dihai decât un Piranha ce se dă la un bivol, în apele  amazoniene.

 L-am luat consultant de specialitate într-ale cititului. Umfându-şi pieptul, a zis: 

-  Schimbă titlul: "Când mă fac mare, o să fiu SCRIITOR"!

-  ?!

-  Ai uitat ce am vorbit despre  Nobel?!

Vorbisem, miratu-m-am; şi chiar am anunţat în scris Omenirea că piciul , pe atunci de-a II-a, dă târcoale acestui Premiu- Everest, în numele României încă ignorate.

 Dacă n-aţi aflat e din vina ignorării naţionale a valorii acestui blog, de "mică respiraţie"; repar treaba , punând ancoră, mai sus,  pe dezmierdătura de Alioşa. Cedez tot punctajul meu la astă probă, dar citiţi ştirea, dând link; nu mă nenorociţi, ignorându-mi eroul! (O să vedeţi, mai jos, şi de ce.) 

S-ar putea să nu credeţi prea multe din cele scrise şi aţi avea toată dreptatea. Mai întâi că mă trag dintr-un veac al altui mileniu, pe care încerc să-l leg de cel al lui Al-Alioşa. Apoi că l-am citit si eu, de mic, pe Munchausen; adică, înainte de a învăţa porunca "Să nu minţi!". Şi tare se mai leagă de ce  spunea piciul de-a III-a: " În cărţi scrie frumos minciuni frumoase!" Mai târziu, a adăugat profund preocupat: "...dar adevărate!" Iată tranşat, de micul Alexandru, după modelul Marelui Alexandru Machedonul,  nodul gordian al literaturii: realitate- ficţiune!

Păcatul cititului devine pentru sumedenie de tineri o seducţie permanentă, încât, pentru mulţi, o zi fără lectură duce la un adevărat sevraj.

Nu mă îngrijorează, în aceşti ani,  un hiatus în preocuparea amintită, cum am acceptat, mucalit, şi vremea când în licee mirosea numai a mate, sursa viitoarelor fericiri profesionale; dar " prea fericiţii" profi  întru această disciplină veneau furioşi de la clase de elită, cu braţe de romane confiscate de la cei care le citeau  pe sub bancă. Şi ce oameni au ieşit dintre acei vinovaţi!

După cum  nu cred  nici că toţi copiii vor deveni cititori de literatură.

Există o vreme a poveştilor şi numai Doamnele ( generic pentru învăţătoare!) ştiu însămânţa microbul citirii lor; la ore, în pauze, la orele de mate (model consacrat ), acasă.

 Pentru pitoresc: împins la treabă, ca la o bojdeucă de ţărani ce eram, m-am  ascuns în podul casei, într-o movilă de grâu, ca să citesc. Întuneric fiind, am găurit tabla acoperişilui cu un cui, ca să cadă lumina pe pagină. Ce-a fost după?... poveste cu vânătăi!

Aşadar, cărţi să fie şi ieftine şi frumoase; că cititori-gârlă! Metode de stimulare: de la o situaţie, la alta.
 Să rezum una, chiar din clasa lui Alioşa.  În clasa I cam toţi  ştiau citi bine. Doamna nu mai avea pace! Inventivă,  le cumpără la toţi aceeaşi carte de poveşti, apoi se pune de le citeşte pasaje, pănă la un punct nodal al interesului naraţiunii. Se oprea, precizând că urmează ceva grozav, dar că vor continua "mâine". Aş! Toţi se piteau, moşmăindu-se; şi " deprindeau arta cititului pe sub  bancă". 

Doamna mustea a râs, urmărindu-i pe sub sprâncene. până ce câte unul, în dulcea lui nevinovăţie, izbucnea bucuros:

- Doamna, ştiu ce se întâmplă mai departe în poveste. Şi clasa se repezea buluc să prindă rând la povestit.

 Printre ei poate şi un viitor laureat al premiului Nobel pentru literatură.

Am relatat un artificiu de pornit pasiunea lecturii. Şi sunt sute şi sute de altele şi mai iscusite. Cine nu le are e lipsit de harul molipsirii copiilor cu cititul. Să se apuce de altceva! 

  Acum, să ne întoarcem la scopul concursului, adică să vedem la  ce ne îndeamnă cărţile din portofoliul Editurii ALL. 

Este impresionant prin diversitate tematică, încât îmi vine să iau un braţ zdravăn de cărţi şi să fug în podul casei din copilărie... dacă ar mai fi!?

I-am dat lui Alex, Al, sau cum vreţi să-l numiţi, i-am dat-zic- toate datele despre cărţile de la ALL. Pune el repede de-o comandă (ştie să plângă, puiul mamei!):"Şoboraţii", "Shantaram","Oksa Pollock". Abundă cărţile de aventuri, bune pentru puştanii care, când  se adună în gaşcă  au cu ce lecturi se grozăvi. Mi-ar plăcea să -mi bucur ochii cu cărţile pentru copiii mai mărişori, care au trecut de poveşti (oare cum să poţi trece?). Eu m-aş împotmoli la cartea "serioasă", numărându-mi creiţarii din "punguţa cu doi bani", de umil  scârţai-scârţai pe hârtie.

                                                             

Pentru SuperBlog-2014