vineri, 17 ianuarie 2014

Carnaval de iarnă la Constanţa (I)

Totul - pe dos! Vremea ne face să scâncim în vers villonian " Ou sont les neiges d'antan?"; vremurile, şi mai perverse, ne ţin tot într-o petrecere, de ni s-au supt burţile de foame, întrucât nu ne mai, desprindem din faţa televizorului, să ne facem mâncare. Dacă o mai ţine tot aşa, ne dispare naţiunea! De inaniţie!
Cu vremea - cum vrea Domnul! Cu vremurile - cum vor Domnii!
Să ne rugăm, aşadar,  la Cel de Sus, dar, aici, jos, să analizăm o fărâmă din ce NE fac domnii.
Pun sub lupă un fapt de ieri: ducerea la DNA a unui pirat  de la Pontul Euxin, să afle cu ce ne mai miră că a săvârşit.
 Ce a urmat...
(Opresc pentru o clipă naraţiunea.  Parcă mi se aude în eter  chiorăitul maţelor.
 Când revin, o să aflaţi ce cred eu despre norodul votant de la malul mării.)
......................................................................................
M-am întors "cu burta tobă", cum se lăuda Păstorel, sau cu "burta calicului de la praznic, care pocneşte puricii pe ea ", cum se lăuda bunică-miu pe la chiolhanuri. Ce-am mâncat, nu spui, că sar preţurile-n piaţă!
 Mai departe...
 Pe Nicuşor - piratul  l-am cunocut demult, în toată floarea sa. Semidoct fălos, hulpav după avere şi rang,  umilea mărimile aduse în judeţul LUI, care suportau mâlc, cu ochii în pahare la început şi ţinându-i isonul, la spartul cupelor. I-am apreciat talentul funciar al regiei: umilea şefimea cu influenţa sa,  se umfla în faţa noastră, a celor mărunţi, îşi obliga oaspeţii cu atenţii, rânjea bălos şi leoarcă de sudori la aplauze.
Sesizaţi că nu ascund frustrarea  păstrată în mine de pe atunci? Şi regret că n-am preluat modelul.
De-a lungul anilor, mă miram de hoardele  care dărâmau secţiile de vot în entuziasmul de a -i  ştampila pe Nicuşor şi pe Mazăre.
Mai întâi am dat vina pe originea populaţiei, vântuită din vremea migraţiei; apoi pe subcultura  marginală a "porţilor Orientului". Ba chiar şi pe frământarea mării în faţa portului.
Acum ştiu: otrava carnavalului!
Există în lume zone destinate divertismentului. Acolo toata enegia locuitorilor se adună în şi pentru petrecere Aceasta e industria consacrată. Vedeţi, în acest sens, carnavalurile, şcolile de samba la Rio, Veneţia măştilor şi a iubirilor de gondolă, viaţa de ruletă în Las Vegas, Monaco, furia pasională a nopţilor albe din staţiuni consacrate, prea multe sa le inventariez!
La noi, Constanţa tinde la acest statut; populaţia aşteaptă exploziile de confetti şi artificii, turmele de dame şi gigolo din care alegorice. Din şi pentru asta trăiesc. Ce s-ar întâmpla dacă ar alege un primar sobru, moral, ciufut. Vi-l imaginaţi pe Klaus Johannis câştigând la Constanţa?! Iar pe Nicuşor la Cluj?!
Săracimea zonei de litoral trăieşte febra Romei decadente, cu pâine şi circ; sărăcimea ţării  visează soarele şi briza mării, dar nu fără serile cu carnaval. Hic Rhodos, hic salta!*
Am expus mobilul dezvoltării temei,interesul meu pentru ea; v-am prezentat,în schiţă, personajul si decorul; şi, mai ales, atmosfera psihosocială în care se dezvoltă  tensiunea spectacolului de ieri.
(Scurtă pauză de publicitate, înainte de analiza scenariului jucat!)

* Un atlet se lăuda cu urişa lui săritură, reuşită la un concurs din ins. Rhodos.Un ascultător îi taie lauda, provocându-l: Aici este Rhodosul, deci sări aici!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu