ÎNTÂMPLĂRI DIN VIZUINĂ ( II )

Greu de îndurat traiul, ascuns în vizuina acestei ierni șturlubatice ,după ce te-ai înmuiat, în urmă cu doar o săptămână, în aurul soarelui de Păresimi.

Așa că păcălesc zăpada potrivnică și scot periscopul ochiului, ca să surprind văicăreala neamului. Și ce de sudalme, ce de  zvârcoliri năvălesc din țara răvășită de vreme și, mai greu, de vremuri.

Am luat , sub cojoc, câte ceva din presa online

E mai ușor de folosit . Că este acorporală, cam ca aerul puturos de sub cojoc și cu aceleași „arome”.

Când să adorm de profunzimea „presei”, sar ars de un cuvânt nemaivăzut / auzit:

BORDELINE.

A  nu-l lăsa la toți dracii?!

-Scoală, Ioane și răscolește sacii cu vorbe, că te  spurcă „cucul cel armenesc”, rămas de la humuleștenul pe care ți-i ciudă că  și-a depănat Amintirile!

Cu osârdie , găsesc vocabula într-un lexicon de psihiatrie. ( Țin cartea asta mereu sub pernă, ca să aflu când dau, de n-oi fi dat, în mintea cea de pe urmă. )

Buclucul a început din pricina unui fin analist al simptomelor  bolii neamului, care ne trage spre râpă. El decide că „românii sunt un popor BORDELINE”!

    O FI DE RĂU?...O FI DE BINE??

Trag dicționarul  la vedere și, cu ușor tremur de inimă, aflu că boala îsi ia numele, nu și esența, din – nici se putea altfel – engleză, cu accepția „de graniță” și se abreviază BPD =bordeline personality disorder.

Stați o clipită: merge- mănușă, la noi: că ne întâlnim la toate; la granița civilizației moderne, la cea sărăciei, a lenei (lasă-mă să te las!), la marginea deznădejdii, a democrației, a speranței de viată si a celorlalte „fericiri”!

 Sar fuguța la definiție, cu nădejdea că nu s-or potrivi notele definitorii cu cele zise de mine , mai sus.

Bordeline=tulburare prelungită de comportament, activă la persoanele peste 18 ani

și care se manifestă prin:

·         dificultate de control al emoțiilor;

·         stare accentuată de revoltă;

·         imagine distorsionată despre sine;

·         tendința de a se crede fără valoare, imperfect;

·         subminarea propriilor reușite;

·         impulsiv, respinge pe cei din jur și antagonic în dispoziție,

 deși dorește, disperat,relații, afecțiune.

N-are leac. Nici chimicale, nici buruieni, nici descântece!

ESTE SOCOTITĂ BOALA SPECIFICĂ ANILOR ’010-’30 (Pe bune!)

Și o întâmplare cu noroc: Un psihiatru genial – Linehan-, el însuși bolnav, a intuit o terapie, pe care a numit-o „ minte înțeleaptă”.

S-a și a lecuit, iar până mai ieri, și vreo 10.000 de tulburenți:

 Pacienții , relaxați  (noi suntem!) își urmăresc respirația adâncă, urmându-i intens drumul până  la organul țintă, considerat vinovat de stricăciune (la noi capul e vinovat! în el dăm!).

Și , fără glumă, intrăm în Evropa adevărată, cu capul sănătos…pe umeri.

Notă: Cum se poate ajunge în Capitală, dau fuguța cu soluția la primministreasa rotund coafată; îi dau leacul pentru neamul nostru  bordeline.

 Și devine Ioana de Arc a României.

Până atunci voi, cei 2-4 cetitoti, respirați adânc. Cu capul. Să fiți în fruntea neamului.

 Și încălecai…