În zi de Sân’Alexii,
când se zice / crede că Ocrotitorul lumii din ghizunii primește defilarea supușilor săi, mai ales
șerpi, urși și altecelea, în zi deAlexii, zic, destup intrarea vizuinii mele din dotare, ca să măsor potopul
de zăpadă adus as’noapte de semințiile barbare de la Pol.
Și mă bucur, că-n
ajun, am adus o poală de tuberculi stranii, dintr-un mușuroi de pe grădină.
Guliile, napii
porcești …și cu alte nume fistichii, fac bucuria amintirilor mai tuturor
acelora care „au purtat opinci” și poartă toată viața lor, chiar ajunși
academicieni, stigmatul ofensator de „țărani”.
Trag zăpada pufoasă ca
astupuș pe gârliciul ascunzătorii și mă
dedau plăcerilor ascunse în adeneul copilăriei din alt mileniu , alt secol.
Scot la ronțăit
bunătatea de gulii, salvate de la nămeții
nopții.
Și mă trezesc, dus într-o clipită, în primăverile
acelui timp, când pe la Păresimi (Miezul
Păreților),miezul postului, adicătelea, încercam cu tălpile goale, dacă s-a aprobat
porunca sfântului de mai sus ( din cer! ), de ieșire la colțul ierbii.
Mai întâi și-ntâi,
formam ceata, podghiazul încă androgin, după criteriul uliței de adresă. Alegeam
capul și judele =legiuitorul, singurii răspunzători în fața victimelor șotiilor
de peste vară:
-M-o pus Nicu: să dau în geam, să fur verzăruri ( pentru
cufureală), la canonitul pisicilor.
Și… și…
Și făceam proiecte, sofisticate
și cu juruieli de împlinire, până la prima zăpada a iernii.
Erau, mă jur, acum,
mai realiste și mai operaționale decât (vai, ce „barbarisme neadecvate epocii
de atunci!) decât cele ale guvernelor efemere de azi bată-le să le bată…
Prima năvală … prima bucurie
ne era otrocolul prin grădinile vecinilor, în căutarea guliilor. Le săpam cu
bățul, cu ghearele din dotare-iernare, le puneam în poalele cămeșoiului de
cânepă (pe atunci nu se fumau frunzele cânepii, că rămâneam fără izmănuțe;
încercam cu mătase uscată din strujeni=coceni).
Ne adunam, în fugă și,
la adăpost de curenții încă reci, în vreo risipitură de coastă, începeam
ronțăitul prăzii.
Ritualul era același, an de an: * ne făceam scăuieșe în pământul râpii, după rang,
* adânceam la/între picioare o gropiță ușor de apărat de furii megieși;
* luam „fructul”, îl ridicam spre
soare și-l scrutam atenți, să-i savuram
transparența violeta a mugurilor țuguiați;
* ștergeam țărâna de 2-3 ori, pe cămeșoi , de formă;
* mușcam hulpavi, până ce
istoveam toată prada;
*începeam iscodirea granițelor, la vecinii mai avuți sau mai înceți la
masticație.
Și începea războiul
de întregire a rezervei.
Astăzi știu multe
despre poreclita gulie porcească. E la modă, ies din ea bunătăți neimaginate .
Și mai lecuiește, pe negândite, tot felul
prăpădenii, în cap cu diabetul zaharat.
Pe domnește, i se
zice TOPINAMBUR. Are lungi și captivante istorii.
Ba chiar și o statuie
din bronz, prin Franța!
Notă: Când sfântul
șerpilor, va zice din clopot, noua ieșire din vizunii vă mai spun câteva pătărănii despre
miraculoasa „fructă”!
A! Și uitam: pe acelea aduse aseară le-am hăpăit
aidoma ceremonialului …
Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?...
RăspundețiȘtergereMAGIA ALBA ESTE UN SALVATOR AL VIEII SI TE ASIGUR DE ASTA.
RăspundețiȘtergereMă numesc Maria Popescu și sunt aici să mă alătur multor oameni de aici pentru a-i mulțumi MAGIEI ALBE pentru ajutorul și gesturile amabile față de mine. Am avut o experiență îngrozitoare trecând prin dureri de inimă cu soțul meu. M-a părăsit și am fost devastată și nu am găsit niciun ajutor de care aveam nevoie pentru a-l recupera. La un moment dat am fost deprimat până am dat peste pagini în care oamenii au mărturisit despre cum i-a ajutat MAGIA ALBĂ. L-am contactat și nu a ezitat niciodată să mă ajute. Nu numai că mi-am recuperat soțul după 48 de ore, dar dragostea și fericirea mi-au fost restaurate mai bine ca niciodată. MAGIA ALBĂ este o personalitate uimitoare și nu-i pot mulțumi suficient pentru serviciul său altruist față de umanitate. contactați-l acum prin e-mail:
{ findritualforlife@gmail.com }
Whatsapp: +2349046229159
+3550685677099