Eh, vremi
şi vremuri! Mai deunăzi, miorlăiam că plouă a beţie; acum mormăi, în
acelaşi registru liric "a prins promoroacă şi clampa!".
Şi mă
bucur că spravieţuitorii au ales o zi mai blândă să sară cu avionul în Munţii
Apuseni. Azi ar fi fost bocnă mai înainte de a se agăţa de brazi şi ar fi
demisionat tot guvernul! Pe un asemenea ger, n-ai prea multe de făcut: să -ţi
încălzească şalele muierea, după ce ai lins câteva căni fierbinţi de vin roşu,
cu scorţişoară, să depeni amintiri despre nisipul plajelor exotice pe unde n-ai
fost, să înjuri puterea şi să scuipi a lehamite coji de seminţe în capul
opoziţiei...
Numai eu, om
nevolnic şi neînrând cu ceilalţi, m-am ascuns la cald în sânul computerului. (
Aoileu, dacă intram în două, nimeream la genul feminin!).
Am răscolit toate postările, să văd dacă n-a
încolţit printre ele vreun Nobel, ceva. Vax! Se pripăşiseră doar
câţiva rebegiţi de gerul de-afară care citeau în delir rânduri autobiografice
ale lui Ion-Prostu’.
Dezamăgit, am
apăsat pe un buton şi s-a umplut ecranul de o hartă cu ţările din care îmi
veniseră musafirii. Ceea ce m-a speriat era invazia din SUA (110 ieniceri) şi Rusia (62de spahii). Să fi
supărat marile puteri şi să-mi declaratără război? Nu
cred!
Pentru americani a semănat tata pe toate ogoarele popuşoi să aibă unde
se piti când or veni să ne elibereze. Acum le-am donat o grădină la Deveselu să planteze
rachete de alea mari.
Şi cu ruşii stau bine; lor nu le-am donat, că mi-au
luat totul singuri. Cu stegul roşu în faţă, i-am însoţit toţi ţâncii de le
grădiniţă cântând:
Stalin şi
poporul rus
Libertatea
ni-or adus!
Actorul Nicolae Gărdescu m-a învăţat un vicleşug,
povestind cum s-a pus bine cu ruşii, la Moscova , unde era într-un turneu. La hotel,
gazdele i-au îmbăiat pe români în vodka. Veselie, cântece, bancuri Cineva face
semne disperate că sunt microfoane de ascultare. Scotocesc degeaba peste tot.
Atunci, Gărdescu merge la chiuvetă, dă drumul la apă, se apropie de robinet şi
şopteşte „Eu iubesc Uniunea Sovietică!”
Robinetul se opreşte pe loc.
Aşa că toată viaţa mea, am scociorât cu privirea robinetele,pe unde umblam , strigând preventiv
„ eu iubesc…Uniunea…pe tătuca… pe …”
Aşa că nu înţeleg ce au ruso-americanii cu blogul meu!?!
Şiretenia mi-i în sânge de pe când citeam „Odiseea”.
Ulyse m-a deprins să mă strecor prin primejdiile
vieţii cum făcuse el răzbătând printre Scylla şi Caribda,păcălind monştrii care vămuiau
nemiloşi trecătorii prin Messina.
Aşa că...
O rezista
bărcuţa blogului meu la lăcomia celor doi uriaşi de la Est şi Vest.?
Eu iubesc Ruso-Americanii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu