De astădată, în altă parte a Europei, mai sobre și mai
dichisite - Norvegia.
Dar de ce și-or fi așezat străvechii vichingi, bordeiele, sub
rână de munte, unde aproape juma’de an nu ajunge rază de soare, greu de bănuit.
Cu atâtea fiorduri, ghețari și munți, e posibil să nu fi găsit alt loc.
Oricum, au pus pecete de neschimbare pe lotul străbun și au
orbecait vreo două milenii, cu feștile muiate în sos de balenă, drept felinar,
pe ulițele așezării Ryukan, în plină zi de iarnă.
Puși pe civilizație dichisită, s-au pus și pe treabă serioasă, cu industrie performantă,
cu bănet-gârlă, dar tot fără soare, pe jumătate din viață.
Geaba iluminația electrică a giorno!
Primarul urbei și cel mai performant industriaș de-acolo
observă o stare psihică a muncitorilor, defavorabilă, iarna, productivității în
fabricile sale.
Și intuiește cauza:
dorul de soare!
În 1913, singura soluție tehnică a și fost aplicată de
inimosul edil. A construit o gondolă din centrul orașului până pe un platou de pe
un vârf însorit de munte.
Transportul era gratuit și recomandat tuturor de către
autorități. Și să vezi de-atunci pelerinajul nesfârșit
și entuziast al scandinavilor din Ryukan spre Meka Soarelui lor de care-i
îmbolnăvea, iarna, dorul.
(Înstalația funcționează perfect iarnă și vară , până azi!)
(Înstalația funcționează perfect iarnă și vară , până azi!)
Reușita primarului de
la Viganella ( 2006 ) a „făcut pui” și
la vichingii de sub Cercul Polar. Primarul din 2013 i-a reluat ideea. Trei oglinzi de câte 17 mp , cu toate măruntaiele cibernetice de ultimă oră,
necesare, au fost
montate, la 450 de metri pe coasta muntelui
opus „hoțului de Soare”, adeverind prin
fapte, frumoasa motivare a construcției: „Soarele va deveni un loc de
întâlnire, în Piața Orașului!”
La sute de kilometri distanță, doi primari, cu vocație de edili adevărați
și-au dat mâna cu fapte aparent simple, dar de neprețuit.
Și asta nu s-a intâmplat în România!
Notă:Depun mărturie despre adevăr prin imagini de pe
Internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu