Ştiu că-mi pierd puţinii cititori, care, accidental, se agaţă în păienjenişul blogului, dar renunţ astăzi la politichie, de dragul unui pribeag virtual, care mă somează să-i explic ce-o fi “zicerea”aia cu leopardul, folosită mai ieri , într-o postare.
Sar, cu grăbire, să lămuresc enigma, pentru că îmi oferă prilejul rar de a-mi etala “cioclopedismul!”
” Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” a devenit o zicală frecventă, cu sensul, ştiut, că “ceea ce vedem, auzim, nu-i adevărul”. Deşi este asimilată folclorului, are o origine cultă, bine probată, dar ignorată . Este titlul unei piese a scriitorului pentru copii, Alecu Popovici, (1966), lucrare mult jucată şi chiar premiată, în regia lui Ion Cojar.
La fel de puţin cunoscută este şi originea zicalei “a te lupta cu morile de vânt” (a te lupta cu forţe imaginare). Ea provine din ilustrarea unei scene din romanul picaresc al lui Cervantes, “Don Quijote de la Mancha”. Eroul,un hidalgo cu imaginaţia împrăştiată (ca a noastră, a tuturor), sare să-şi apere castelana, iubita imaginară, împotriva unor monştri, morile de vânt!
Şi, ca să umplu pagina, “ a nu avea cu cineva (ceva ) nici în clin , nici în mânecă” nu se referă deloc la părţi de îmbrăcăminte , ci la forme de teren greu de măsurat: clin şi mânec ( devenit, în timp, mânecă!)
“Colac pe (peste ) pupăză” ,adică adaus inutil, necaz neaşteptat, porneşte de la ritualul de a aşeza pe colacii de pomană unele “podoabe”sub formă de păsări, făcute din resturi de aluat şi preferate de copii, care le sustrăgeau, cu plăcere.
De mâine, înapoi, la avatarurile lui Ponta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu