Am depăşit faza nostalgică cu „ stejarul aşteptării”şi, dezvolt o temă chiar plăcută: prezenţa Sabinei Zăroni pe blogul meu, printr-un comentariu , din 7 sept., la cele scrise de mine despre bunicul său, Romulus Zăroni.
Sunt bucuros din mai multe motive.
Mai întâi, c ă am avut un vizitator, şi nu oarecare, Apoi, că pot repeta referirea la un personaj istoric, care mi-a populat fantezia umoristică în adolescenţă. Nu în ultim rând,să completez schiţa de portret a ţăranului- ministru cu câteva tuşe, prin reproducerea unui fragment din zisele unui mare patriot, Coposu, despre Zăroni.
Scrie Sabina Zăroni: „Sunt nepoata lui Romulus Zăroni şi nu înţeleg de ce râdeţi de el…Până la urmă, deşi nu vorbea corect, era un ţăran cinstit, gospodar, care a ajutat (pe) mulţi oameni din satul lui…Plus că ştia mai bine germana decât româna…Cred că miniştrii care sunt acum la putere sunt mult mai penibili, având în vedere că suntem in anul 2012 şi ei nu ştiu decât să fure…”
Aferim, Sabina!
Drept compensare pentru supărarea produsă, reproduc şi aprecierile lui Coposu, care a vizitat şi gospodăria bunicului dv.
Textul reprodus face parte dintr-un interviu şi se referă la momentul în care guvernul lui Groza a depus jurământul în faţa regelui Mihai. O explicaţie: Ceremonialul impunea jurămantul, individual, în faţa unui preot în odăjdii, cu Biblia şi Crucea în mâinile sale.
Miniştrii comunişti, refuză jurământul religios. Pătrăşcanu redactează, ad-hoc, un text ateu.
Împins de val, şi Zăroni depune pe acest text. Comic, dacă n-ar fi tragic! Spune C. Coposu: „ „ Printre cei care s-au pomenit între liberii cugetători s-a aflat Şi Romulus Zăroni, care era un ţăran cumsecade şi credincios.
V Arachelian: Avea şi umor oare?-fiindcă s-au pus multe glume pe seama lui.
Coposu: Da, era un tip deştept.Foarte inteligent; o inteligenţă nativăşi nu lipsit de o bază de cultură. Am rămas mirat când am găsit in biblioteca lui lucrări de Proust, în germană.
Zăroni, când i-a venit rândul, a depus jurământul liber-cugetătorilor, apoi, indreptându-se spre rege, care-l aştepta, să-l felicite, şi-a făcut o cruce largă, exclamând; DOAMNE, AJUTĂ DREPTĂŢII! , lucru care a produs o rumoare între cei prezenţi.”
Am adus aceste reparaţii memoriei bunicului dv., dar ca ţăran în dramă şi simţire , nu voi putea uita ce ni s-a intâmplat în acele vremuri. Bancurile cu Zăroni rămân o formă originală de iertare a noastră pentru ce ne-a făcut, sigur făra intelegerea şi voinţa lui de gospodar aşezat de prin Hinidora.
Cu inteligenţa dv., vă rog să lasaţi liber humorului. Vă face cinste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu