Jocuri din Panem până în Gulag

ARGUMENT

Să scrii despre jocurile fiinţei tale, nu ca autor ci – făptuitor- „ să sparie gândul!”

Nu tu ţi-ai ales jocul, nu tu ai stabilit regulile nu tu ai stabilit învingătorii. Ai fost, doar, copil de trupă, apoi voluntar şi în final devii – dacă devii – rezervist, în afara jocurilor importante.

Pentru jocul propus în concurs îmi circumscriu, mai întâi, un cerc larg, guvernat de cuvântul „NEMIRA”

Într-un sector,  plasez un munte cu acest nume.

 Pe coamele lui m-au purtat paşii în studenţie, cu fata iubită. Jocuri fericite, vise năvalnice şi nerăbdătoare. Colorez totul în aur!

În alt sector şi în alt timp, pe o zonă mai vastă, am căutat locuri în care să zacă plumbi şi schije  în trupuri sfârtecate şi pietre devenite, de atunci,  roşii. „Fata moartă” e numele înscris şi colorat în sângeriu.

 Aici au luptat ai mei sub comanda locotenentului Ioan Misir. Aici au şi murit; numele lor mai dăinuie doar în în romanul  ofiţerului.

Mare om. Mare carte, mare uitare!

Al treilea sector cuprinde numele unei recunoscute edituri, căreia îi datorez o bună parte a bibliotecii mele (cam grea  pentru un aşteptat cutremur!) . Aici folosesc culorile curcubeului.

Ziceţi şi dv., cum să mă descurc între atâtea chemări?

Şi,  mai apoi, cum  să  mă înfăţoşez  cu stilul meu tropăit în faţa unor cerberi la straja cuvântului?Îmi şi imaginez,  la picioarele lor, vrafuri de manuscrise supuse caznelor pentru trufie.  

Laş nu prea mă arăt. Naiv- cât cuprinde.

 Să sclipuiesc, dar,  ceva despre jocurile destinului meu: puţin- puţintel!

N-am să pornesc de la Jocurile foamei, de Collins. Neam de neamul meu nu s-a juca de- a canibalismul, chiar dacă peste ochi i s-ar fi aşternut păienjenişul morţii. Ci de la un joc la fel de aspru. Şi tot al foamei şi al amintirii!

După război foametea a lovit Moldova mai dur decât măcelul lumii. Un tren al flămânzilor trebuia să descarce prin Ardeal şi Banat copii rupţi din familii .

Şi ai mei, disperaţi, au hotărât să mă dea „de suflet” cuiva care ar fi putut să –mi dea de mâncare.

Am fost suit în căruţe cu alte zeci .Mulţi nu ştiam încă a vorbi; nici ai cui suntem. Numai că, î n noapte, mama s-a furişat, în câmp şi m-a furat, fără ştirea nimănui. Nici a tatei. M-a ascuns câteva săptămâni, să mi se piardă urma. Şi am supravieţuit, într-un joc de copilărie mai dur decât acela din Panem!

Şi de jocul lui Ender am avut parte. Şi tot un guvern  m-a recrutat, dar nu pentru a fi antrenat la Scoala de lupta  ( nici nu eram şi nici n-avea nimeni nevoie de un geniu!), ci pentru a fi dat afară din orice liceu aş fi intrat. Plăteam rezistenţa politică a părinţilor,  arestaţi!

 Si-n  Urzeala tronurilor am fost prins: zidurile în  Europa ne despărţeau de ceea ce era normal-uman, şi ne obliga, în urzeala de planuri pe şerveţele de Yalta, să învăţăm canibalismul nu din Panem, ci din Gulag.

Încolo,  îmi rămâne timp să învăţ perfect scenariul prelucrat de Arghezi în „De-a V-ţi-ascuns”; că se învaţă tot în joc şi Marea Plecare şi dezvăţul de aşteptare:

Şi …”tata n-o să aibă putere

Să vie pe pe jos în timpul cât se cere

Din lumea cealaltă.
.......................................................
Puii mei, bobocii mei, copiii mei,
Aşa este jocul-
Îl joci în doi,în trei, 
Îl joci în câţi vrei.
Arde-l-ar focul!                            .