Cu râsu-plânsu' de printre genţi

Greu la deal cu boii mici;

Pune umărul să-mpingi!

Cam în aşa situaţie mă aflu eu: să scriu ceva de râs. Păi, nu cunosc altceva de care s-ar putea râde decât persoana mea. Şi, dacă mai pun şi o poză- bust cu  bască, ar plânge tot poporu’ de-aşa o arătare.

Aş încurca eu câteva vorbe, dar nu sunt sigur că n-or fi  copy-paste. Bunăoară, despre geanta  preotesei, croită din piele de pe un viţel. Încăpea în ea pomana unui sat măricel

Şi mai  avea o tainiţă numai de  dânsa ştiută, unde păzea, ca ochii din cap, o  răcliţă de argint; ţinea acolo, învălită în puf, mătărânga-minune, cumpărată de la un ţăran ce se lăuda că l-a blestemat Sânchetru să-i crească în ogor, în loc de popuşoi.

Bună povestea, dar,  parcă, de ea râdea hohotit Eminescu, de-i sclipeau ochii unui răspopit.

 Tai tot! …Nu se admite copy-paste! Rămâne originală doar geanta, care poate folosi de model cuiva.

 Altceva hazos mi-a zis  Trina, fata pădurarului din sat. Bine nutrită, bine împlinită, bine trecută şi cu hormonii ferfeniţă.

De fapt, o cheamă Catinca, dar, părându-i-se „ prea ca la ţară”,  mi-a cerut nişte derivate: Catinca > Catrina > Caty > Trina > Ina > Na! A ales, ca mai sus.

De curând, de când  şi-a făcut Ghiţă-Ciobanu antenă şi feisbuc pe  stâna - vârf de ţară, Trina de la poale doarme cu tableta sub pernă, ca să audă rumegat de  mioare şi vorbe de “mamă” de la baci. A aflat , îngrozită că îl paşte pe Ghiţă o cumpănă mare: ciopoare de cuconet urcă gâfâit  spre stâna lui. Dornice de nopţi cu stele şi cu brânză.

Şi-a pus Trina-n cap să-l salveze, aşa să ia muntele-n piept  (şi ce munte, şi ce piept!), pe scurtătură.

A  făcut pădurarul geantă mare din două piei de ieduţi braconaţi. Al treilea, cel cuminte din poveste, a scăpat şi-l pândeşte lupul.

Pădurareasa a pus în proţap doi purcei- merinde. Fata a auzit, pe surse, că  genţile târgoveţelor sunt ticsite cu  protecţii parfumate şi a înţeles şi ce protejează.

Aşa că, a tăiat şi ea din maţul gros al purceilor bucăţi lungi şi  largi,  după mintea ei fierbinte, le-a pus în mirodenii de cârnaţi şi la fundul genţii. După care a purces la vârf, să prindă prima la rând.

(  De aici nu mai ştiu; a trăsnit în antenă şi Ghiţă, n-are timp, nici chef,  să ceară Asistenţa tehnică.)

Ca  bonus că nu v-a pălit râsul, ceva urban.

 Piticul cel preaiubeţ, a pus ochii pe o preafrumoasă,preaproastă şi prealungă piţipoancă.

Şi i-a dat de toate, cât putea, şi putea!,  duce.

În fiece zi, îşi ridica piticotul de guler, să-l pupe pe creştet. Ca s-o scoată la  şopingăială-ceva pe englezeşte, care la ea,  la  Moldova,  se chema “târguială”.

Într-o zi, ajunge la un magazin de genti;  minunea minunilor!

Năucită nu prea înţelege ce, pentru ce sunt. Se repede, ia una,  o învârte şi-o suceşte şi şi-o tufleşte pe cap, ieşind din magazin pe o trenă de hohote. Piticul plăteşte ruşinat şi  se rostogoleşte după ea, urmat de veselii paparazzi.

.