Anumite întâmplări au pus, temporar, stavilă etuziasmului meu funciar, aşa că am
rămas dator vreunui hoinar prin spaţii virtuale cu altă întâmplare de culoare
magică din seara de Sânziene, pe coclaurii Săvenilor.
Întârziasem cu
împachetarea stupilor de la sparceta din râpile de la Avrămeni , că–i aşteptau
teii la Fântâna
lui Prodan din codrul Ţâncuşii.
Ieşisem din Târgul Jijiei
pe la miezul nopţii, pe o lună plină imensă ( acum, cică , se cheamă Superlună!)
şi turam motorul într-o pantă imensă, când…
La câteva sute de
metri, de şosea în lumina farurilor
câtorva maşini, ţâşneau nişte năluci, făceau salturi şi se prăvaleau în
întuneric. Şi iar,şi iar!
Am coborât, mirat, dar nu speriat. Că nu
puteau fi stafii în preajma unor maşini cu faruri aprinse. Zău!
A rămas numai
presupunerea, mai realistă, a unor
braconieri care dădeau iama la căprioare. Văzusem de mai multe ori, pe acolo, ciopoare întregi prin lanuri şi fâneţe, în amiază-mare.
Dar nici asta nu s-a
potrivit!
După câteva minute, m-am dumirit: veniseră mai
multe fetiţe, cu părinţii lor, să culeagă flori de sânziene, la ceas de iele.
Buchetele erau duse a doua zi şi
sfinţite la biserică, ca să fie de leac. Împotriva tuturor relelor!
Stranie îngemănare între
creştinism şi păgânânism, topită în esenţe tari de mister!
Tineri, ce nu mai cred în iele,urcă în ajunul ”sânzâienelor”,cântând și chiuind, Dealul Naftuli. Dimineața coboară în târg având căruțele pline de sânzâiene, garofițe sălbatice, lumânărele sau cimbrișor. Hamurile și caii sunt îmbrăcați cu flori de scânteiuțe,iar tinerii pedepsiți pentru necredința puterii ielelor, amețiți de ”vraja” întâlnirii magice cu frumoasele nopții de vară.E frumos că ne mai putem curăța cu farmecul unei sărbători...
RăspundețiȘtergere