Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!

Puţini dintre noi mai păstrează molecule de memorie despre o tragică tornadă care ne-a măturat neamul românesc , dezlănţuită în frăgezimea unei zile de 22 iunie.

Nu intrasem la şcoală, deşi aveam, şi făceam şi altora, capul calendar cu lecturile mele precoce. De la citirea scrisorilor primite de vecini de la tinerii din armată, la ziare ale timpului, de care tata nu uita niciodată sa se aboneze;başca romane de aventuri!

Adică, vreau să afirm că începusem să ingerez toxina vieţii politice, cu un efect dezastruos pentru neuronii mei, fragezi.

Aşa mi-a fost menit!

Ţârâiau peste sat zorii zilei de 22 iunie, 1941,când clopotul mic de la biserică a început sa dăngăne în „dungă”, înnebunind câinii satului, care au prins să urle spăimos.

 Oamenii au sărit bezmetici  din covru, speriaţi de bătaia aceea specială a clopotului, destinată alarmării în caz de primejdii. La geamul casei bătea energic popa satului, vecinul  şi prietenul tatii.

Avea o minune de radio, parcă Telefunken, şi , făra somn, ca toţi bătrânii, călătorea pe scală, preferând posturile nemţeşti, el vorbind perfect  germana.

- Ghiţă, scoal’te repede şi hai la primărie că a început răboiul. A anunţat Berlinul!

Mama  a prins să bocească în pumni: era începutul bocetului prelung al unui neam întreg, pentru morţii cu sau fără morminte ai războiului.

Am ascultat, pe ziuă, vocea Mareşalului ordonând trecerea Prutului. Ograda popii era plina de lume,iar aparatul de radio, scos pe ferastra deschisă, înfiora mulţimea încremenită  de vocea de stentor a lui Antonescu şi de cadenţa solemnă a cântecelor patriotice.

Era război!

Nu fac, aici, judecăţi de valoare. Voi reveni  cu ele. Marchez numai un moment de tragism naţional.

 Vă mai pun sub ochi doua documente: celebrul ordin „Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!” şi o scrisoare, în versuri, găsită în raniţa unui soldat, mort în războiul prim mondial, dar potrivită perfect si celui început în 1941. ( Copy-paste de pe un blog oarecare.)

Şi un gând: Odihnească-se în pace toţi morţii acestui război, indiferent de neam şi loc de mormânt!

Addenda*
Greierele telefonului mi-a pişcat timpanul: Antonescu- vinovat că nu s-a oprit la Nistru, adică la hotarul de drept al ţării!
Aduc argumentul prin care s-a dezvinovăţit chiar mareşalul, la judecată: 
"Ca doi doi ţărani care pun ce au, împreună, ca să-şi are locul şi, după ce unul şi-a arat , să-i spună celuilalt: Eu  nu te mai ajut, pentru că eu mi-am făcut treaba mea!
Dar aceasta n-o fac nici doi ţărani. Şi cum mi se pretinde să fac eu aceasta, pe plan militar?
Ar însemna să dezonorez şi armata, şi poporul român, pe veci!"
 Din păcate, a trădat "capul încoronat" şi camarila sa!

*addenda= ceva ce de adaugă mai târziu, la o lucrare; addenda corrige=pe lângă adaus, se fac şi corecturi.

Citeste, dacă vrei şi "In memoriam : Mareşalul şi Soldatul", postare anterioară, din23.06.2012