Sunt
un biet ins de la talpa țării.
De aici mi se trage și „superlativul
majestății, cu care sunt stopat la ușile dineurilor simandicoase: „țărănoiule!”
M-am oploșit pe la SuperbBlog, unde trudesc din greu la mâzgălit laude pentru
prietenii lui – negustorii; pe firfirici
puțini, că-i strâns rău la pungă!
Dar simt că mi-a pus gând rău, de alungare;
așa că arunc ochi dulci la poarta de la „Farmec”.
Aici stăpânele (jur
că Afrodita năimește în templele ei doar mari preotese!), stăpânele, zic, au mare
inimă cu milă pentru neajutorați ca mine.
M-au și pus, până acum, la câteva corvoade; nu așa grele precum cele ale lui Hercule și m-au plătit și
răsplătit pe măsură.
Dar să probez acest
optimism de a intra cu simbrie în Împărăției Frumuseții.
Mai an, m-au pus la învâlvorat pletele Afroditei la ieșirea din
valuri, apoi, am oprit cu umbra mea
privirile lacome cu care o sorbea Apollo,
i-am mângâiat cosițele cu arome și uleiri neprețuite, tot de la „Farmec”.
Când scăpăta soarele
în Mare, i-am șoptit versuri din „Cântarea cântărilor”.
Si ce minune a rămas,
de atunci!
Mai de curând, am îndrumat un vânător la căprioare, răspândind în
juru-i, arome seducătoare de H3 MEN , în
locul miasmelor din proprietatea lui.
Ba, acum, ticluiesc un cântec nou pentru sirene, despre lacuri de unghii; iar de la „ Farmec”.
Aici priceperea mea
scapătă: că mă tem de gheare (iertare-„unghii”!)
fie lungi, scurte, înțepătoare sau ovale, lăcuite, cu poze, sclipici de swarovski
și inimioare.
Dacă mi-ați vedea obrajii, mi-ați înțelege frica: sunt plini cu desene, nu din sabia marelui Zorro, ci de povești săpate cu unghiile de femininele mele, răsculate.
Și ce povești!
Dar n-am încotro; treaba-i treabă! O
să ilustrez cu imagini mai clar vorbitoare noua paletă de lacuri de unghii, potrivite sezonului rece, care
a început.
…Și pun la cale, în taină, să
cheltuiesc tot premiul în procurarea
unui costum de floretist, ca să-mi salvez pielea.
La descâlcirea literele mele tremurate de frică, veți afla că noile culori îndrăznețe, de oje, vor inspira femininele întru manichiuri creative,
aducătoare de zâmbete.
Și cât mă tot rog
Domnului să aducă moda unghiilor (nu smulse! ) tăiate scurt-scurt și tocite cu
pila, spre fericirea pielii bărbătești, tăbăcite și scomonite de șanțuri!
Dacă oi scăpa teafăr
din unghiile-pumnale ale noilor amazoane, făgăduiesc Marilor Preotese ale Afroditei de la „ Farmec”
să le car sacii cu flori la cuptoarele
de scos miroaznele, să le aduc gălețile cu apă neîncepută de raza zorilor,
folositoare pentru licori de dragoste. Mă mai pricep și la albine, de la care o să târguiesc, cu blândețe, miere, polen si regalul lăptisor.
Și toate – pentru o
pânică și o halva!
Pe când legam tășulca în trei noduri, ca să nu-mi fure juriștii agoniseala slujbei pe două luni împlinite, îmi dădură Doamne-Doamnele de la „ Farmec”o străchinuță de perje uscate,
RăspundețiȘtergere(89 la număr!) Le duc sub Rarău, la urșii mei șugubeți. Împărțite frățește, poate ne scot din iarnă, cu ceva vlagă!
Unii au cârcotășit că, după cum arăt la sfârșitul concursului SB, nu perje erau, ci zdravene zgârieturi, spre ținere de minte. Nu știu, n-am oglindă!
Ștergere