Furia mulțimii și moartea lui Moțoc

Mă bucur să adâncesc temele supuse discutiei de Komunomo și mă justific:

-         ies din negustorie, unde fac din alb negru pentru un client în plus la tarabă (nu mă obligă nimeni; e o latură a vieții!).

-         E o treabă a noastră să ne autocunoaștem, de dragul echilibrului interior propriu - autoprotecție- și, la fel de important, pentru siguranța feedbackului empatic de conviețuire;

-         încerc să pătrund resorturile unei ample acțiuni pusă la cale de o platformă de socializare  ATIPICĂ, interesată de opiniile noastre;

-         sunt puțin rezervat, pentru că acționăm asupra unor resorturi imuabile ale ființei noastre, cu  imprevizibile consecințe asupra personalității noastre psihice. De aceea, presupun serioase definiri, bine exersate tehnici de automanipulare, etaloane comparative etc.

Nu cred că putem reduce totul la soluția antitetică a  refuzului comuniunii virtulale  vs. reîntoarcerea la „ trăirea reală a emoțiilor”.

Pornesc de la câteva adevăruri axiomatice: ne place, nu ne place, suntem structuri  bipolare, inegale, cu trăiri guvernate de suportul irațional, atavic (instincte, emoții, impulsuri etc) si cu trăiri  și legi raționale-conștiente.

Sunt trăiri antagonice; primele fiind mereu împidecate să acceadă la mintea conștientă.

Totul pare bun atâta timp cât se menține echilibrul acțiunii în binom.

 Corabia conștientă navighează corect atâta  timp cât lestul-inconștientului, depus la fund o ține pe linia de plutire.

FURIA este una dintre emoțiile negative din gama „conținuturilor psihice inacceptabile” ( Freud ), care se refulează  în zona primară a inconștientului.

Se asociază instinctelor de supraviețuire si duce viață bună cu violența,ura,suprimarea. Lăsată la voia ei, mai ales la temperamente exploziv-energetice, poate provoca, în funcție de alți mulți factori, drame,rupturi de relații, tragedii.

Ca toate emoțiile inferioare din care face parte, furia are durată scurtă, explozivă, paralizantă pentru rațiune. „ I s-a făcut negru înaintea ochilor!” ilustrează perfect trăirea.

Cum rezolvăm dilema  reprimare--trăire  în cazul „eruției acestui vulcan sufletesc?

Trăirea nudă este periculoasă, mai ales la structurile umane slabe, labile, generând violentă, agresiune, crimă, suicid.

Reprimarea conduce spre deteriorarea stării de sănătate psihică sau la reactii riscante: puseuri de hipertensiune, chiar infarct, insomnie, migrene. Și depresie!

În general – dezechilibru și nesiguranță comportamentală.

Norocul umanității că durata manifestărilor furiei sunt scurte: minute, ore!

Aici mi se pare salutară activitatea  platformei de socializare atipică: putem deprinde și aplica, la caz de nevoie, mici artificii de comportament de atenuare, de disipare a „uraganului”.

Dacă multe emoții, numite pozitive pot fi trăite intens, cu jubilație,  celealte nu pot fi promovate „făra teamă”, ci cu multă, multă rezervă.

Neriscând să intru în în focul furiei ( mele!) individuale, recurg la texte ale unor fini observatori ai firii umane: C. Negruzzi, v. scena „Capul lui Moțoc!” și Rebreanu –scena omorârii bâtrânului Iuga. Comentarii, opinii pe text.

 ( Scenariile vor fi în postări diferite.

Ca încercare grea, voi aborda în a treia postare Votul recent ca formă a Revoluției Furiei pe internet!)

 Manifestarea furiei colective în scena omorârii lui Moțoc

Pe baza textului, cu sprijinul cuvintelor-cheie, marcate și a sarcinilor precizate la final, identifiați evoluția furiei ( cauze- pretexte, stadii, consecințe, stingere).

 Lapusneanul, în ziua aceea, era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Purta corona Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea rosie, avea cabanita turceasca. Nici o armă nu avea alta decât un mic junghi cu plăselele de aur; iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sârmă. Dupa ce a ascultat sf. slujba, s-a coborît din strana, s-a închinat pe la icoane si, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-a plecat cu mare smerenie si a sarutat moastele sfîntului. Spun ca in minutul acela el era foarte galben la față si că racla sfântului ar fi tresărit.

--------------------------------------------------------------------------------------------------

Putini care scapara cu viata, apucînd a sari peste ziduri, dase larma pe la casele boierilor; si invitînd pre alte slugi si oameni boieresti, burzuluiseră norodul si tot orasul alergase la poarta curtii, pre care începuse a o taia cu protivire. Gloata se întărâta din mult mai mult. Lapusneanul, pre care îl înstiintase de pornirea norodului, trimise pre armasul sa-i întrebe ce vor și ce cer?

------------------------------------------------------------------------------------------------------

— Oameni buni! Maria-sa voda întreaba ce vreți și ce cereți? si pentru ce ati venit asa cu zurba?Prostimea rămase cu gura căscată! Ea nu se astepta la asemenea întrebare. Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea. Începu a se strînge în cete, cete, si a se întreba unii pe altii ce sa ceara. În sfîrsit începura a striga:

— Sa micsureze dajdiile! — Sa nu ne zapciasca!

— Sa nu ne mai împlineasca! — Sa nu ne mai jafuiasca!

-Am ramas saraci! — N-avem bani! — Ne i-au luat totiMoțoc!- Moțoc! Moțoc!

- El ne beleste si ne prada! — El sfatuieste pre voda! Sa moara!

— Moțoc să moară! Capul lui Moțoc vrem! Acest din urma cuvînt, gasind un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrica. Toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: „Capul lui Motoc vrem!

…îl îmbrîncira în multime. Ticalosul boier cazu în bratele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăți.

— Iata cum plateste Alexandru-voda la cei ce prada tara! zisera trimisii tiranului.

—Să trăiască Măria-sa vodă! raspunse gloata.

 Și mulțămindu-se de această jertfă, se împrăștie.

Sarcini: a) textul marcat evidențiază conotații sugestive (ex. „spun”=se spune, se vorbește; prin reflexivul impersonal, cu pronumele omis, se dă valoarea de zvon informației.

 La fel- în sintagma „ racla sfântului AR FI tresărit”)

              b)ordonați cuvintele , sugerând apariția și creșterea FURIEI ( anger) mulțimii, durata acestei emoții , materializarea acțională (faptică), finalitatea trăirii acestei defulări;

              c) imaginați-vă furia unui singur ins,  în aceleași împrejurări;

              d) ce efecte sociale au asemenea manifestări și ce soluții ați folosi pentru dezamorsarea lor?

              e) explicați logica  din cuvintele „să trăiască”, „mulțămindu-se”, „se împrăștie”.

              f) explicați intuitia din cuvintele domnitorului, rugat de Motoc să omoare  pe zurbagii, că doar „ sunt proști”: „Proști, dar mulți!”

Sper să fiu ocolit de furia stăpânului meu SuperBlog!