Internetul- boală grea

Cu, sau fără internet, viața mi s-ar fi  scurs implacabilă, în matricea unui dat, exact –datum, culegându-i din poale surcelele căzute de la tăietorii de lemne mai  vrednici .

 Dar s-a întâmplat să fie și cu internet!

Și ca să dispară, cum ne sugerați, e greu; speculând o butadă, aș bate din picior, și aș porunci: „născociți INTERNETUL!”. Apoi, aș continua să mă folosesc de el.

 Din păcate, n-am sărit de îndată în brațețe lui, ci așa la urmă m-a ajuns și revelația.

 Ezitarea m-a costat; am ajuns la coada celor de clasa I.

Pe bune.

 Într-o zi, am inversat imaginea de pe monitor. Părea sfârșitul Pământului.

Am apelat la o echipă cu abecedare. În anul acela s-a întâmplat să li se dea cărțile din prima zi de școală!)

Au venit în pauza mare. S-au învârtit, s-au uitat cu subînțelesuri și  au recurs la tehnica brainstorming-ului:

 -E grav!

 - (Toți!) Da-a-a!

Eu, neliniștit :- Se poate repara? Ei:- Da! –Ba!, -Greu!- Costă mult! – mai mult decât unul nou!

 Dar ar fi câteva soluții temporare!(Chiar așa au zis!)

O scânteie de speranță !?

- Puneți monitorul cu fundul în sus și vedeți imaginea normală!

Stai încet, Ioane, nu sfâșia copiii!

- Ungeti bine cu clei (Picatura!) tălpile papucilor, urcați pe tavan și vedeți iar normal!

 N-am găsit nici o scurtătură  și ajunseseră  deja în stradă, chițcăind.

 Doamna lor m-a sunat „serioasă” și mi-a zis că vin la amiază specialiștii ei, dar vor de plată câte o bucată de fagure, că era timpul când albinele mele făceau dulcețuri de salcâm.

Ca să deven serios, cum am fost și până acum, Internetul este un mijloc, PC-ul, o parte din  infrastructură.

Totul conexat în structuri care deschid Lumii o nouă cale de  comunicare, în limbaje  sofisticate și eficace.

Rețeaua de comunicare digitală este, sigur, locul cel mai bine populat de umanitate

Intr-un eseu oarecare făceam o analogie metaforica între cruciații  medievali și cohortele de contemporani ai mei, care hălăduiesc prin singuratățile virtuale în cautarea altui Ierusalim. Unii sunt semeți, geniali, alții însetați de speranță; unii sorb adrenalina aventurii, alții caută oblojeala rănilor și vorba prietenă!

 Și valuri, valuri curge comunicarea.

 Prin ea suntem mai aproape de semeni, încercăm să recompunem dialogul tradițional , mutilat de orgoliul pumnului în gură.  Pe internet nu se mai poate pune!

 Cu grijă, ar putea apărea cultura dialogului liber, ar inflori noua cultură a  întîlnirii.

 Numai că și aici pândesc noi pericole. În iureșul lacom al internetului, apar vaiete, victime colaterale.

Viteza informației receptate depășește capacitatea noastră de asimilare selectiv-coerentă, de reflecție (criza de timp!) și de judecată.

Uneori avem nevoie de tăcere tolerantă pentru a ne asculta camarazii din Cruciadă.

 Și ne-ar mai trebui ceva mai mai prețios decât aerul: să ne intâlnim fizic întru înțelegere, respect și optimism.

 Aș indrăzni să inșir pagini de avantaje și dezavantaje ale internetului,  în sens global, al erei cibernetice. Dar s-ar aduna truisme , cu carul și am rămâne la nivel factologic.

 Or, insinuant, suferim transformări comportamentale, ideatice, se lucrează încet, dar sigur, asupra deciziilor„ de comandă”. Manipularea subtilă sau grosieră își culege tot mai spornic, victimele, rămase de căruță

Adică, plătim un preț. Dar nu ne mai putem abstrage fenomenului. Doar câțiva, în insule de anahoreți și de fericiți  prin zborul bezmetic al neuronilor.

Eu, încă, rămân mereu începător și aș vrea și mucalit în „ industria comunicării virtuale”

Dar nevoia mă silește să iau în serios instruirea  în domeniu.

Un liceean, tobă de IT, se ține de capul meu. Va începe cu baza logistică, unde i-am făcut buget (Off! Ce zgârcit m-am făcut. Zice el.).

 Chiar are informații unde găsește cele trebuincioase:Magazinul MediaDOT.ro.  Pe listă a scris ceva despre routere wireless, despre oferte SSD. Tre să fie ceva grozav.Oi trăi și-oi vedea!


Pentru SuperBlog!