joi, 13 noiembrie 2014

Cine-o scos cafeaua-n drum...

   
  Începuturile cafelei
 Dar are cafeaua început? Are sfârșit?!..Mai degrabă are eternitatea unei  planete buclucașe puse pe hârjoană cu Umanitatea.
 Și mai bine i s-ar potrivi rolul de cometă care-și exală aromele obraznice, înnebunindu-ne; ca să-i  creștem coada, cu sclipirile noastre de ochi, pofticioase.
Și să ne încolonăm, voluntar, în sclavia aburilor ei, înșelători.

     De la legendă, la realitatea savuroasă
Dacă nu are început istoric definit, cafeaua are în jurul ei  țesătura de crisalidă a legendelor , asemenea poemelor homerice: eroii ei sunt păstorii care au încremenit de spaimă când își văzuseră turmele țopăind vesele, după ce se ospătaseră cu boabele misterioase, monahi care fugăreau somnul cu„ zeamă din boabele oilor”, derviși care scăpau de  moarte în pustiu cu același remediu, regi și împărați,   diplomați care aveau soarta Lumii în degetul lor mic.
A fost hulită ca venind de la Satana, dar un mare teolog a demonstrat ca nu poate fi rodul răutății „celui viclean” ceva care aduce atâta bine omului .
Realitate savuroasă amintită în subtitlu este o metaforă a ceea ce numeam sclavia acceptată a aromei care ne dă zilnic nu numai iluzia, ci și șansa izbândei, în tot ceea ce întreprindem.

     În spatele fiecărei femei se află o cantitate uriașă de cafea
Armata de Mari Preotese care slujesc în Templele Cafelei este egală cu numărul exact al Evelor de pe Terra! Se zice că,  dacă în spatele fiecărui mare bărbat stă o femeie, atunci trebuie să completăm adagiul cu precizarea că în spatele fiecărei femei stă o cantitate uriașă de cafea. Și avem silogismul perfect! 
 În jurul cafelei circulă vorbe înțelepte și de duh,  cimilituri trăsnite. Toate sunt în realitate, laude pentru sorbitura zeilor și a împăraților.
Cică o lady  suspicioasă pe aluziile prea adânci ale jovialului Churchill, i-a zis:
-Dacă ați fi soțul meu, v-aș îndulci cafeaua cu otravă!
-Dacă ați fi soția mea, aș bea-o imediat!, i-a răspuns premierul.
Limbajul aluziv despre cafea l-am întâlnit și în folclor.  O Dăscăliță mi-a dat ocazia să-i întreb ucenicii dacă știu ghicitori. Care mai de care s-au întrecut să spună.
Una dintre ele a făcut-o pe Doamna să roșească:
-Ce stă neagră și fierbinte la cucoană dinainte?!
Mai nou, blondele se consideră discriminate: e la căutare numai cafeaua neagră!

     La noi – ca și la alții
La petrecerea Lumii, cu arome întăritoare de cafea puteam lipsi noi, românii? Ei, aș!
 Un consătean de-al meu, mare boier și gopodar de țară, hârșit în daraveli încurcate cu Hotinul și mireasa lui Bogdan, fiul marelui Ștefan, fu trimis de domnul Moldovei  la Țarigrad; în grea misie, poate și cu scurtare de căpățână!
Sultanul îl dă pe mâna Marelui Vizir ca să judece pricina și să cetluiască măsuri aprige
Este ascultat solul lui Stefan, Ion Tăutu, care pledează cu pasiune cauza Moldovei. Vizirul caută o clipă de liniștire, înainte de sentință și poruncește cafele pentru el și moldovan.
 Și zice Neculce că i se aduce boierului cafe fierbinte și acesta neștiind ce fel de beutură iaste în cană și ca să nu se facă de râs, a închinat: „Să trăiască Sultanul și Vizirul!!”
„ Închinând, au sorbit felegeanul, ca altă beutură, opărindu-și gura, limba și gâtița!”
Dar nici n-a clipit de durere.
Vizirul, cu ochii cât cepele, a fugit la sultan, povestindu-i isprava lui Tăutu.

S-au mirat și minunat, au iertat Moldova de pricini. Iar primul cafegiu consemnat  de cronici, a venit cu daruri bogate de la Înalta Poartă.
 Nu mai spune cronica nimic despre lecuirea arsurilor și nici dacă boierul Ion a mai pus în gură cafea. Eu nu cred! 
 Peste un secol au ajuns pline țările românești de cafenele ( prima la Bucureșci în 1667.
 Fanarioții s-au înrăit în zaiafeturi cu cafele, rahat și narghilele; românii și ei… ca românii!
Eu, tot ca rumânul! Cafea- cât cuprinde; și cuprinde! De care-mi iese în cale.
 În drumurile cu lunile, prin păduri, purtam la brâu un ibric antic, din aramă și punga cu cafea.
Când mă ajungea vlăguiala, trei surcele, câteva găteje și în spuze se revărsa minunea  care făcea să amuțească și ciripitul păsăretului!

       În pas cu moda
 Pădurea a rămas tot mai departe, cafeaua tot mai la îndemână; numai bună la amintiri!
Am tabieturi noi. De la „ Să trăiască Sultanul ! am trecut la rețete noi, subtile, la  scule de preparat, de stă și mâța-n coadă!
Am prins o„ vinerea  neagră”la un magazin online de expresoare, de unde am primit un expresor saeco, care mă împinge la taifasuri, încât uităm ce mai e prin lumea electorală.
Boierie în regulă, nenicule!
 Mă mai încurcă o rugăminte a  fie-mi care se vrea gospodina la coliba ei; cică la mine amiroase mai frumos cafeaua. De aceea pândesc o reducere la alte mărci de expresoare, ca să vadă lumea cât de mult îmi iubesc odraslele.


Cu felegeanul plin-ochi cu cafeluță și caimac vin supus la stăpânul SuperBlog să caut și eu milă, că mă mâncă „cel de rău”!

6 comentarii:

  1. Înțeleg deci că Churchill a fost ”pe fază” nu doar în politică. Genial răspuns :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă poți, citeste câte ceva din memoriile lui. E colosal!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am notat si am inceput sa caut. Am găsit ceva de foarte mare actualitate: „A fi politician inseamna sa fii capabil sa spui dinainte ce-o sa se intimple mâine, saptamâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poti explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.“ -Winston Churchill . Da, trebuie neaparat sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. In spatele meu stau tone de cafea baute din timpuri imemoriale, recunosc ca ma misc dimineata numai datorita licorii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te invit la o cafea cu... descântece!

    RăspundețiȘtergere
  6. Notă: iar NOTĂ= 90 ! adică de înghițituri din cafeaua clocotită cu care s-a opărit văru-miu, Ion Tăutu, la Istanbul, strigând:„ Să trăiască Sultanul și Vizirul!”
    La mine e mai simplu: „ Să trăiască... Cafegiul!”

    RăspundețiȘtergere