Cât pe ce să rămân în buclucașa de luna lui Mai, cu o singură postare, de râsul blogosferei în mahalaua căreia am tras teleguța blogului meu.
Cauze multiple și grave mă obligă la o mărturisire sub pulpana unui anteriu cu barbă!
Rarăul mi-a refuzat viza, după modelul Moscului și mi-au rămas urșii cetluiți în ghizunii, în loc să hălăduiască, sub miroazna florilor, zădărând albinetul.
Acasă, am mânat, câtu-i ziulica, lenea la deal. Noroc cu feisbucul, pe care am conversat profund ideatic, mânuind, după a listă, tot felul de muțunachi, și semne cabalistice, ezoterice,adică.
Mi-am scos și notițe, despre inversa proporționalitate dintre creier și țâțe. Uluitor!
Am și lăcrămat, când cineva a afișat o ințelepciune absolută din puțul gândirii ( furată expresia!) filozoafei contemporane ,Teo.
DACĂ CINEVA TE VORBEȘTE DE RĂU...NU TE SUPĂRA ALBINA ÎNȚEAPĂ MEREU FLOAREA CEA MAI FRUMOASĂ
( Tâmpenia cu „înțepatul florilor”, de către albină, punctuația-aparțin puțului amintit!)
Adevărata revelație mi-a aprins-o,însă, dărăbul de brânză șvițărească pe care vi-l dau, mai jos.
Omenirea a scociorât,mereu neadormită, taina bortilirii acestui cașcaval.
Prima ipoteză, luată în seamă, i-a aparținut legendarului erou-Wilhem Tell.
Ca să-și salveze brânza de lăcomia împăratului austriac, care îi cerea și cașcaval și țară, Tell prepară produsul după rețeta lui tătâne-su, strict secretă, cu găuri mari-brânza.
Când aude tiranul cum că au dat șoarecii iama și au ros catacombe prin bunătate de cașcaval, a strâmbat din nas și a renunțat și la munți și la hrană.
Prin secolul douăzeci, einsteinii moderni au luat cașcavalul, l-au măsurat, cântărit, gustat-mâncat, scuipat, ca să dea de originea borteliturilor. Și au decis: bioxidul de carbon, codoiul nostru neaoș, taie prin stânca brânzei din Alpi catacombe carstice, de mai mare meșteșugul. În anii actuali, iar o întorc. Nu la soareci!
Cică , urme de fân ajunse în laptele nu tocmai igienic, poartă vina!
Aștept veacul viitor, când extratereștrii vor scotoci tunelurile de sub Mont Blanc și din cașcavalul elvețian. Ori vor confisca marfa, ori vor oferi adevărul.
Și apropo, de cașcavalul din imagine...
Am primit în grijă, prin timp, o „fabrică” nu de popi, ci de învățători. Spuma absolvenților din sate, cu minți agere și cu ochi mari iscoditori, luau cu asalt școala.
Aproape toți veneau la internat, speriați de iureșul târgului. La cantina hrana- ca hrana din anii șaptezeci.
Aveam un administrator descurcăreț, care mai sclipuia și câte ceva mai special pentru țărănușii mei splendizi.
Pănă ce a/am dat de dracu': revoltă la cantină!
Băieții, incitați de unul originar din Flămâzi,(se putea de altundeva?!) au intrat furioși și mi-au pus pe birou un ziar, plin cu bucăți de brânză. În cor condamnau neglijența lucrătorilor de la cantină, care le dăduseră numai brânză găurită de șoareci.
Înghiții valul de râs, amintindu-mi plăcerea cu care administratorul mi se lăudase, înainte, că procurase ceva special pentru masa copiilor
Și astăzi ne râd inimile, când le calc pragul, pe coclaurii pe unde i-a plantat soarta și le cer să mă pedepsească, musai să înghit cașcaval ros de șoareci.
31.05, ora17.04 si nu la ora afișată,mincinos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu