Ceea ce întreprind în această suită de articole este inspirat de moda unor entități de evaluare a ratingului economic al unor state. Eu nu pricep prea mult ce o fi cu AAA, AAB, AAA-, AAB+, dar văd oameni bucurosi, sau nervoși, ori speriați, când își găsesc țara păstorită de ei în anumite ipostaze ale clasificărilor.
Or, eu aș fi bucuros când aș putea crede că România mea este normală (AAA ?!); aș strânge din dinți și mi-aș sufleca mânicile când aș afla că e puțin bolnavă ( nu prin părțile esențiale! ).
Aș urla, ca un lup în capcană, care- si roade piciorul, dintre zimții mortali numai să fie liber, dacă țara- patrie o ia razna. (Adică devine bezmetică.)
Ca să evaluezi, ai nevoie de termeni monosemantici, esențiali și de precizarea dimensiunii ariei supuse aprecierii.
Aș invoca, drept argument, un fapt, se pare, real din viața uriașei personalități care a fost Blaise Pascal.
Cică, dezgustat de lipsa ținutei academice din disputele savanților vremii, de încâlcirea ideilor și a demonstrațiilor lor, a hotărât să se retragă la o mânăstire, refuzând orice dialog-dispută, pe temele dragi epocii.
Numai că, simțindu-i-se lipsa, mințile luminate au tot insistat să le acorde bucuria unor confruntări de opinii. A acceptat, cu greu, dar și cu satisfactie, punând o condiție: să i se trimită dinainte sensul exact al temenilor folosiți în dezbaterea solicitată.
Doamne, unde am ajunge, dacă am adopta o asemenea tehnică la dialogul despre mersul normal al statului, în dezbaterea crâncenă dintre diriguitorii lui!
Încerc și eu să precizez, cum mă pricep, câteva semnificații ale atributelor care definesc statul român, populația lui (nu poporul!): normal, bolnav, rătăcit, bezmetic. ( și altele pe care le voi sublinia în context.
Adevărata bucurie aș trăi-o, dacă prin efect de feedback aș primi ajutor de completare, respingere, extindere, alăturare la cele scrise despre starea actuală a statului român ( nu-i zic țară, patrie și s-ar cuveni, nici România!).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu