"Eroul" demersului jurnalistic este , nu încă, octogenarul Academician-istoric Al. Zub; autoarea- Florentina Toniţa.
Îmi recunosc surprinderea de a descoperi, prin ea, un om de cultură, bine definit şi "înfipt" în realităţile culturale ale târgului nostru.
Nu ştiu prea multe despre Fl. Toniţa, despre aria preocupărilor, necălcând aceleaşi cărări. Dar sunt sigur că pot paria pe cota ei înaltă la bursa liderilor culturali ( nu funcţionari! ) botoşăneni.
Joc aceasă carte doar pe baza câtorva materiale, dintre care, la vârf valoric stă " UN OM, O POVESTE!" ( Ştiri.Bt.,1.II. 2014)
Meşteşugul de a aborda tema este bine exersat.
Îndrăzneaţă, loveşte ex abrupto: "Anul 2014...ar trebui să poarte numele lui!(n.n. Adică al lui Al. ZUB!) ( Este)/ a fost o adevărată instituţie!"
Apoi, parcă speriată de îndrăzneală, linişteşte apele, selectându-i personajului câteva repere valorice moral-definitorii comportamentale: "discreţie, rezervă, măsură, echilibru!"
Mai departe, vă las textul la voia şi plăcerea lecturii, că eu am o altă cale; ia urmăriţi ce-mi trece prin minte!
Cum va arăta ţara asta vântuită de zăpezi acum, şi de vântoase electorale la primăvară şi la toamnă?!
Ce ar fi ca România să aibă noroc de un Preşedine, OM al anului 2014, academician, istoric, care , ca student, înlemnea profesorii prin răspunsurile la examene? Care la o conferinţă despre Unire şi Cuza aducea în delir marea aula a Universităţii, ticsită de ce avea mai elevat oraşul?!
Preşedintele României ar fi un om şcolit universitar, cu diplomă de excelenţă , şcolit politic la înaltele academii ad-hoc, din închisorile comuniste, unde marii savanţi ai ţării îşi zăngăneau cătuşele ca profesori ai "lotului Ştefan cel Mare", arestat pentru că intonase "Deşteaptă-te, Române!" în clopotniţa Putnei la săbătoarea de suflet românesc a împlinirii unei jumătăţi de mileniu de la ridicarea în tron a Sfântului Voievod.
Preşedintele României ar avea distincţii academice, doctorate de la marile universităţi ale lumii şi o bibliotecă plină numai cu cărţile scrise de el. Dar, mai ales, ar dovedi DICREŢIE, REZERVĂ, MĂSURĂ ŞI ECHILIBRU!
Cred că înţelegeţi de ce mi-a făcut bucurie acest articol, despre Acad dr. docent Al Zub, născut la V. Câmpului , într-o familie de gospodari care au rânduit, în misiunea lor, o droaie de copii, cu buna şcoala a ţăranului înţelept; şi, de aici, unul chemat spre înalta inţelepciune a academiilor din lume şi dintre ziduri mucede de inchisoare, unde se stingeau vieţile marilor bărbaţi ai ţării şi scânteiau noi şi tinere conştiinţe.
- Ai vrea, Popor Român un aşa Preşedinte?
MAI VA!
Renunţ la relatarea, discuţiilor prelungi purtate cu Acad. ZUB.
Cele mai multe pe scările Mânăstirii Gorovei, la poalele căreia se desena coperişul casei lui părinteşti şi coamele pomilor. Printre ramurile cărora, se furişa, parcă, umbra unui copil care surâdea Înaltullui.
Îl îmbrăţisez pe Al. Zub, cum îmbrăţişau privirile noastre dunga codrilor Bucovinei spre Putna şi Drumul domnesc Mihăilean către zarea Cernăuţilor.
Şi îi mulţumesc jurnalistei Florentina Toniţa, că mi-a dat pretextul şi zâmbetul nostalgic al ăstor rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu