Am rămas încântat când, într-o bucoavnă a lui Coresi, am descoperit structura "tot omul cu oama lui"! Mi s-a părut aşa de caldă, delicată derivarea "om - oamă", încât am păstrat-o în memorie cu haloul curcubeului fericirii.
Şi ce nu face tot omul pentru oama lui! Şi ce nu născoceşte Oama, ca să nu uite omul că trebuie să facă!
Dragostea se juruieşte pentru eternitate. Şi Oama are nevoie de certitudini zilnice; de aceea se născocesc certuri pentru poezia împăcărilor, legende care, prin tragismul întâmplărilor, avertizează cuplurile că au de dat lupte grele,sfinţi protectori şi, mai ales, se cultivă prinosul jertfelor: orice străluceşte, emană parfum, foşneşte ca zborul mătasei, bucură cerul gurii, precum ambrozia Olimpului. Adică totul!
Atunci Oama se întrupează din spuma valurilor, priveşte eternă şi eterică totdeodată şi face semnul îngenuncherii în nisipul timpului a celui orbit de minunea facerii ei.
Pe de lături, cârcotaşii, mânjesc cu chinoroz chipul Oamei: ba că şi-ar fi tras sevele dintr-o coastă bărbătescă, ba ca are nestatornicia valului, ba că mimează fragilitatea lui David, în faţa lui Goliat, ba că devine sadică în suferinţele pricinuite.
Se ajunge cu răutatea calomniei până la asemnarea oamelor cu băştinaşii Americilor, care, pentru cioburi colorate de mărgele şi oglinzi şi-au vândut până şi statornicia nisipului de sub picioare.
Bârfe! Bârfe! Toate- bârfe!
Oama îşi priveşte, suverană, şi azi, mulţimea în adoraţie. Arde pe altar jetfele aduse, jertfe din care se vor obţine energiile necesare accelerării bătăilor de inimi, întru susţinerea eternităţii iubirii!
14 feb.'14
Am o banuiala ca la inceput a fost numai Eva, iar Creatorul, de teama sa nu si-o ia in cap, de Oama vorbesc, a hotarat sa fabrice si un Adam. Asa ca a luat o Eva, prea perfecta dupa parerea lui si i-a ajustat calitatile in sens invers. Motiv pentru care niciodata cele doua fiinte obtinute n-au reusit sa se accepte in totalitate. Ar fi putut fi chiar doua specii diferite, dar stiinta ne spune ca NU. Cu toate aceste "mici" neintelegeri istorice imi place elogiul tau, e placut sa vezi un barbat care in loc sa se planga de misterul feminin, il transforma intr-o metafora.
RăspundețiȘtergereMa pun si eu bine cu oamele!
RăspundețiȘtergere