miercuri, 13 iunie 2012

Poşta redacţiei

Am primit de la un cititor, singurul, un amplu mail. Din doua părţi: o scrisoare scurtă şi o pozie lungă.
Prima chiar bună!, cu delicateţuri.
Dar, roşind de plăcere, la scrisoare, ne vom preocupa de poezie; „că nu e om să nu fi scris o poezie”…
Şi ce constatăm? Că e lungă, că e de amor, anacronică atât prin conţinut, cât şi prin formă.
Suferinţa dv. pe motivul absenţei iubitei este plânsă în strofe grupate pe cele patru anotimpuri, aparte, ceea ce nu se mai practică azi. Un sms era îndestulător chiar şi pentru o operă genială!
Anacronică prin conţinut: numai oh-uri şi ah-uri. Nu se mai poartă. Un poet tânăr îşi goleşte sufletul într-un distih, ba, chiar, a reînviat poemul într-un vers, ca la Ion Vinea,pe la 1935.
Aşteptăm şi poemul într-o silabă, socotit revelaţia sec 21.
Anacronic în formă: imaginea cultivată de dv. este pletoric - barocă; metafora-excesiv vegetală contravine normelor legale , ecologice. Chiar şi în folclor nu se mai abuzează de motivul, altădată obsesiv, „frunză verde”. Cea mai îndrăgita doină de dor contemporană este o manea şi are un singur vers, repetat ca refren de 4 ori. El substituie „ frunză verde” cu un termen ecologic, aprobat şi de Academie, „fân" Versul este: „Hai, fa-fân! Tra-la-la…”(Bis! şi iar Bis!)
Pentru stil, vocabular, ortografie, vă recomandăm să vă deschideţi un cont pe Facebook, să studiaţi exprimarea tineretului şi s-o adoptaţi, cu încredere. Ca încurajare - bonus pentru primul client, reproducem o mică parte din epopeea elegiacă despre anotimpurile pierdute din cauza iubitei.
Sperăm să nu declanşăm, prin asta, o revolta a cititorilor împotriva blogului nostru.

Primăvară pierdută

Valsează curcubeul de raze prin fire
De iarbă nouă,
Pe unde o altă iarbă ţi-a sărutat glezna subţire,
Vibrând, sub fiorul de rouă.
101 nuanţe în verde din ulmii cuminţi
Aşteaptă să fie numărate :
Numai tu te lăudai că le numeri pe toate!
Eu...până la 10 ; cu buzele fierbinţi,
Nesărutate.
Chiar şi salcâmii, nebuni de-atâta floare.
Aşteaptă să-ţi pună cunună.
Pleoapele-s, parcă, petale de lună.
………………………………………………………

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu