De ce grădiniţele arborează drapelul NATO

Timpul: acum vreo doi ani.
Locul : Grădiniţa din Truşeşti.
Protagonişti: studenţii de la grupa mijlocie ( amestec, cei mai răsăriţi cam de cinci ani !).
Tema activităţii: Gradiniţa şi vecinii ei.
Trec peste amănute. ( Dumnealor sunt dintr-un oraş foarte mare, Botoşani se chiamă; au venit să ne vadă ce buni suntem! Pe naiba, veniseră să vadă ce bună este doamna. Dar treacă asta.)
S-au călcat pe picioare să ne dea flori, adică, s-au îngrămădit la cel mai masiv şi mai fioros dintre noi şi i-au înghesuit toate bucheţelele în braţe!. Reîntorşi pe scăunele, ne scrutau, pe bucăţele, să vadă dacă ne-au îmbunat , dacă ne-au câştigat bunăvoinţa cu margaretele, macii şi sânzienele, culese din ajun,la „repetiţie”, de pe pajiştea din jur. Mari hoţomani!
Trec , cu greu , peste monumentalele momente succedate, (o, tempora…) ca sa ajung la obiectul rememorării-steagul NATO, care, împreună cu cel al UE, cu 12 steluţe, (după un ministru al învăţământului, ar fi 15! Mai ştii?) , flanca vestitul tricolor.
Întrebări, răspunsuri, chicoteli, priviri furişe, încurajări-bravo, copii!.De toate.
La urmă, drapelul NATO. Cine şi de ce l-o fi arborat la grădiniţă? –Primarul; Flăcău parcă se numea.
Educatoarea întindea pânza să poată fi bine observată de „oşteni”.
-Ce culoare are? Cor: - albastru! - Bine, bravo! Şi ce vedeţi în mijloc? Tăceri, încrucişări de priviri, iscodirea rugătoare a domnilor din marele oraş! Până la urmă, unul: -O cruce! Altul: -Mare! Altul: -Sfânta Cruce!
Educatoarea încearcă, să surmonteze momentul : - Şi de ce-i pusă pe steag?
Viteazul care dase primul răspuns, gâlgâie de curaj. Nu mai aşteaptă să fie numit:
-Păi,…, pendulează nehotărât o clipă, păi…ca să ne apere de cei răi!
Aşa s-a definit, acum vreo doi ani , la grupa mijlocie din Truşeşti, ceea ce nici pentru parlamentari nu era clar- umbrela protectoare a NATO deasupra României.
…………………………………………………………………………………………………
De-abia acum înţeleg de ce,azi, şcolile din” marele” oraş ( şi alte instituţii! ) arborează drapelul albastru, cu crucea cea mare: împotriva celui rău!