Mai exisă viaţă după...Boc?

Am dormit rău! Printre frânturi de comentarii docte ale iniţiaţilor întru politichie, care îmi hurducau echilibrul, când glasul catifelat al măiestrei mele, Madama Ţăţoiu, mă toropea a somn, cele scorţoase ale de-alde Ciuvică, Niels Schmeker,Cristoiu mă rearuncau în contingent.
În asemenea pendulări, am visat o întrebare existenţială gravă: MAI EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ…BOC?
Am visat şi răspunsul: DA! ŞI ÎNCĂ CE VIAŢĂ!
Sub aceste auspicii, îmi aştern, în trezie , câteva nimicuri:
I. OPTIMISM
Luni, în piaţă. Lume de lume, vârtej de opinii. M-a încântat un dialog între doi grădinari-vânzatori, din Vorona-Mare; gospodari vrednici, cunoscuţi mie şi prieteni, în timpul liber.
Stăteau la tarabe opuse şi rumegau ideologii de aceeaşi poziţie.
Unul, vesel, nevoie mare, căta sămânţă de vorbă; celălalt, apăsat de necaz, nu se mai putu abţine:
- Ce-i, bre , atâta veselie pe tine?! Ţi-a fătat vaca?
- !!! ( Pieptul umflat, capul sus, suveran, deasupra tuturor !)
- Lasă, cumetre, că, la toamnă, îţi moare viţelul!

II. CLIENT BINE SERVIT
Nea Toma, pensionar militar cu pensie doldora, n-are linişte. De aceea, de cu zori e pe câmpul de luptă. Pe unde picură ceva, recunoaşte el. Mai ales prin politică, frecventează câstigători siguri, ca bun strateg de bătălii ce este.
Ca să ajute victoria, împarte afişe, fluturaşi,programe cu promisiuni şi, mai ales, smulge asigurări de vot. Pe doamna Matei a lămurit-o un ceas, cât de odioşi sunt foştii guvernanţi. I-a făcut şi proba: un afiş, în care o inimă mare, sigla de vot a duşmanilor, era străpunsă de texte cu crimele lor grave contra poporului. Multe! Îi lasă şi afişul, să-l studieze cucoana.
Şi l-a studiat!
Luni dimineaţă, îl caută pe activist să-i spună cum s-a răzbunat, la vot, pe inamicul ţării:
-Am votat cum mi-ai zis: pe toate buletinele, unde am văzut o inimă, am apăsat ştampila! Să se sature!