Antiteza

Rememorez câteva cursuri de istorie modernă,chiar pasionale, despre Unire, ţinute de un celebru profesor ieşean. Scapase, oleaca, la vorba necenzurată şi profita, din plin, prezentându-ne amănunte de mare tensiune din întâmplările episodului ieşean al pecetluirii destinului noii ţări .
Sala elefantului: atmosfera de tensiune insuportabilă. Unionistii au jucat cea mai celebra cacialma istorică marilor puteri. Obţinând dreptul de unire, dar cu doi domni desemnati, unul la Iaşi, altul la Bucureşti, au facut binişor mutarea secolului. Adica au ales,aparent întâmplător, pe acelaşi om –Pârcălabul Cuza. Fapt împlinit!
Numai că, pâna aici, au fost nişte obstacole greu de trecut. Lista de candidaţi la domnia Moldovei era plină de nume ,cu merite şi ambiţii. Scrutinurile se succedau ,listele rămâneau,presiunea era gata să explodeze.Atunci, după miezul nopţii, s-au făcut doua gesturi impresionante, in toată istoria românilor. Un entuziast ofiţer,originar din Botoşani…a luat cheia sălii, a încuiat usa , s-a aşezat pe un scaun in faţa ei şi, cu revolverul pe genunchi a strigat: “Nimeni nu iese de aici până nu ne alegem domnul, decât peste trupul meu!”.După câteva clipe de uluială, se reia votul, dar fără rezultat.

Atunci, se produce al doilea gest. Alecsandri, şi el pe lista de candidaţi, ia cuvântul.
Cu voce gravă, adecvată, cu o poză teatral—romantică , glăsuieşte: Sunt şi eu pe lista de candidaţi la tronul ţării. Şi am cele mai mari şanse. M-am hotărât să-mi retrag numele, în favoarea colonelului Cuza..În numele viitorului României unite, cine îmi urmează exemplul?”
Si rând pe rând , candidaţii ,unii câine-câineste, renunţă. În zori, Cuza era Domn!
…………………………………………………………………………………………..

Privind pe la televizoare azi, îmi zic: Ce-am fost şi ce-am ajuns!