Un țigan mândru, și ferchez -arătos, mi-a umplut cu bucurie toată ziua de ieri.
Mai întâi și întâi, mi-a reproiectat visul despre națiunea română.( nu despre popor, că ăsta-i altceva!) .
„Viitor de aur Țara noastră are / Și prevăz prin seculi a ei înălțare!”
Parcă, Bolintineanu ne proorocea.
Mândrul nostru flăcău vindea bureți, în marginea pieții, ( în materie de burețărie – un fel de nomensland)
Ei, și?... După atâta ploaie îți cresc bureți și sub pat!
Alta-i mirarea bucuriei: îmbrăcat la patru ace, vorbea cu plăcerea comunicării corecte, deferente ( Vasilica nenii!), convingătoare.
Și încă: Rusulele = specia „ hulubițelor, pânișoarelor”, cum îl îngânam eu, erau perfect curățate, puse pe căprării, în lădițe de plastic și acoperite cu tifon ( aproape sigur „steril” , îndrăznesc a crede!)
Și încă: alături strălucea în soare un cântar dichisit, de uz comercial, fără pereche în toată piață!
Și încă, și mai și, : s-a apropiat de noi o mândrețe de fată, cu un trup care insulta revoltător bătrânețile mele strepezite.
Între cei doi se înfiripă o melodioasă conversație în spaniolă. Numai cu vorbe de inimă albastră.
Văzându-mi ochii căscați, mi-o prezintă, uitând să schimbe limba.
Am înțeles:
- Iubita mea minunată, spaniolă!
- „Gitana”?, bâjbâi eu cuvințelul…
- Si, senor, una gitana de Andalucia!, răspunse mândrețea.
-
Am mai bolmojit câteva „palabre”, dar jignit de corecturile Rommului meu, am luat bureții cu ladă și tifon cu tot; aș fi dorit și un bonus, dar văzând săgețile din ochii de mascul -alpfa ai conaționalului, am întins-o, lăsând și o mâna de creițari, în plus, de-o prăjitură pentru o flacără!
Imi imaginez o noapte cu lună plină, într-un sat de sub o râpă de pădure –sat în care, mai acu- scurtă vreme, a trăit prima și singura fățuire europeană: un veceu modern, la școală, care a costat cam de două ori prețul scolii-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu