CIRIPICI, CLOPOŢICI ŞI CĂCĂREZE

Sunt necesare câteva spuneri. Cuvintele din titlu au conotaţii fantastice pentru mine; sunt din matricea lingvistică şi existentială a familiei mele nărăvaşe. Istoria lor: fetele mele,încă înainte de a merge copăcel, au probat o poftă zdravănă a conversaţiei.Numai că, după fundamentalele vocabule MAMA;TATA; PAPA’ , CACA, au trecut la creşterea limbii româneşti, născocind cuvinte, expresii , de-ţi trebuia dicţionar special (1-2 ani!) De ex., una, la lecţia despre „r” a aflat cuvântul „cirip", pe care il rostea oridecâte ori vedea o pasăre.Numai că pasărea s-a numit, irevocabil, ciripică, pl. ciripici. Cealaltă , a văzut la munte o vacă cu clopot la gât şi-a strigat: Uite,tata, o clopoţică! Şi aşa a rămas. Al treilea cuvânt vine din experienţa mea de ciobănuş; căcărează- căcăreze = măslinuţele alea negre pe care le împrăstie oile prin iarbă. Marele Pascal, se zice, s-a retras la o mânastire şi, când voia cineva să dialogheze cu el pe vreo adâncă temă, nu accepta până nu primea lista cu semnificatia cuvintelor de bază din discuţie.Aşa am făcut şi eu , precizând ,da capo, semantica termenilor din titlu. Cât despre conţinut, acesta s-ar cam potrivi cu termenii explicaţi , adica reflectări ale realităţilor contingente din politică, viaţa socială, spirituală şi alte alea. Relatări scurte, insolite, poate şi amuzante (haz de necaz).