Căcărează...electorală

Povestea bunică-miu, trăitoriu în democraţia electorală interbelică…
-Ne scoate,într-o duminică, cu gornistu, la primărie. Tot satul!
Acolo erau tot domni;zâmbitori, râzători, care veneau pe la noi, printre oameni să ne strângă mâna. Ba, pe cei mai curăţei îi şi pupau, drăgăstoşi.
Şi aflăm că, printre ei, se afla deputatul nostru, care ne voia din nou votul.
Începu acesta să ne turuie câte şi câte despre binele făcut, în parlament, ţării şi nouă, în special .Şi, ne-a mai face, dacă-l alegem din nou.
Şi, ca să ne convingă, spuse unui tânăr cu un ochelar pe-un ochi ( poate monoclu, zic eu) :
-Scoate caietul şi scrie ce vor oamenii! Ei, ce-aţi dori să vă dea ţărişoara prin mine, deputatul vostru ? Hai, curaj! …Tu?
Omul, arătat cu degetul, se foi, se răsfoi şi zise:
-Poi, am copii mici şi... lapte…
-Aha! Trece-l cu o vacă!...Tu ?
-Cu pamântul stau rău…
-Stai? Nu mai stai! Trece-l cu un hectar…nu, cu două!
Îl ţinti cu privirea râzătoare şi pe un bătrân trecut bine! :
-'Neata, moşule ?
-Eu, cucoane,…eu …Mi-s fără muiere …
-Şi vrei una?
-Nu, asta găsesc eu singur, numai că nu am cu ce…
-Am priceput, gata, doar îs bărbat, ce naiba, trece-l , mă, cu o p..ă! Ba… cu două, să ajungă!
Lumea râse înăbuşit în pumni.”Şmecher boier! De-al nostru!”
.............................................................
Parcă nu mi-a spus-o bunicu-miu!?